Glicemia scăzută – Care sunt cauzele şi simptomele acestei afecţiuni

Glicemia scăzută – Care sunt cauzele şi simptomele acestei afecţiuniÎn limbaj popular, valorile scăzute ale nivelului de glucoză din sânge sunt denumite “glicemie mică”, însă termenul folosit de cei mai mulţi medici specialişti pe plan internaţional este “hipoglicemie”. Pe scurt, acest fenomen reprezintă un semnal de alarmă pentru faptul că nivelul zaharurilor din sânge a scăzut prea mult, iar glucoza nu mai poate furniza organismului energia de care are nevoie pentru a funcţiona în condiţii optime. Glicemia scăzută se defineşte prin valori mai mici de 65 – 70 mg% (3,6 mmol/L), în funcţie de recomandările medicului sau de metoda prin care este determinată.

Contrar aşteptărilor generale, glicemia scăzută nu este o boală în adevăratul sens al cuvântului, ci mai degrabă o problemă minoră de sănătate. Hipoglicemia se poate manifesta sub două forme diferite:

  • scăderea bruscă a nivelului de glucoză din sânge (glicemie scăzută obişnuită). Acest lucru se întâmplă atunci când pacientul nu a mâncat timp de mai multe ore, procesul fiind asociat destul de des cu existenţa unei cantităţi mari de insulină în organism, cu administrarea anumitor medicamente sau consumul de băuturi alcoolice;
  • scăderea treptată a valorilor glucozei din corp (mai este cunoscută şi sub denumirea de hipoglicemie post prandială, adică la câteva ore după o masă). Acest tip de glicemie mică poate fi cauzat de lipsa ereditară a unei enzime sau de operaţia de mişcorare a stomacului.

Cauze glicemie mică

De cele mai multe ori, glicemia scade sub limitele normale ca urmare a unei complicaţii a tratamentului pentru diabetul de tip 1 sau cel de tip 2. Mai exact, acest lucru se întâmplă atunci când cantitatea de insulină administrată prin injecţie este prea mare. În plus, glicemia mică poate fi provocată şi de cauze mai puţin obişnuite, adică de înghiţirea unor medicamente inhibatorii, precum şi în urma unor afecţiuni ale ficatului, rinichilor sau pancreasului.

Simptome glicemie mică 

În cazurile în care este vorba despre o glicemie scăzută uşoară sau medie, pacientul resimte oboseală, stare de confuzie sau neîndemânare, este nervos şi irascibil fără un motiv concret, simte furnicături şi tremurături la nivelul membrelor superioare şi la picioare. De asemenea, transpiră abundent, este nerăbdător şi chiar agresiv, cască exagerat de mult, nu se poate concentra şi are dureri de cap. Frecvente în astfel de situaţii sunt şi tulburările uşoare de memorie, scăderea vitezei de gândire sau modificările bruşte ale dispoziţiei generale (de la tristeţe şi melancolie la agitaţie şi anxietate).

Când nivelul glicemiei din sânge scade sub 40 mg/dl, se instalează hipoglicemia severă, ceea ce înseamnă că este afectat sistemul nervos, cresc tensiunea arterială şi pulsul, pupilele se măresc şi creşte tonusul muscular (stare de încordare generală şi musculară). Dacă nu este tratată rapid şi nu sunt luate niciun fel de măsuri, hipoglicemia la acest nivel poate provoca leşin sau convulsii şi chiar stare de comă.  Este important de reţinut că simptomele glicemiei mici prezentate mai sus nu sunt general valabile, ele putând varia de la un pacient la altul, în funcţie de situaţie.

Tratament glicemia scăzută

În mod obişnuit, valorile mici ale glucozei din sânge pot fi echilibrate rapid prin administrarea unor alimente bogate în zahăr, cum ar fi: ciocolata, bomboanele, ceaiul îndulcit, băuturile răcoritoare şi sucurile de fructe. De aceea, este important ca toate persoanele care suferă de diabet să aibă în permanenţă la îndemână glucoză, zahăr, precum şi o legitimaţie din care să reiasă că urmează un tratament cu insulină.

În ceea ce priveşte situaţiile în care pacientul nu poate înghiţi sau nu este conştient, tratamentul de urgenţă presupune administrare a unei injecţii cu glucagon, un hormon pancreatic implicat în reglarea echilibrului glicemic, alături de insulină.

Glicemia mică la copii

Limitele normale ale glucozei în rândul copiilor se situează undeva între valorile de 70 şi 150 mg/dL. Fluctuaţiile glicemiei sunt considerate normale la vârste fragede, întrucât nivelul său este mai ridicat imediat după masă şi mai redus după câteva minute de activitate fizică intensă.  La fel ca în cazul adulţilor, hipoglicemia poate fi prezentă atunci când e vorba despre un copil care suferă de diabet, iar nivelul de insulină administrată sau tratamentul medicamentos este prea puternic. De asemenea, apare frecvent în situaţiile în care copilul suferă de o afecţiune a ficatului sau nu primeşte nutrienţii necesari din mâncare.

Pentru a echilibra valorile glucozei din sânge, copiii cu hipoglicemie trebuie să respecte un program strict de mese şi să încerce să evite alimentele bogate în carbohidraţi (pâinea, pastele, cerealele, produsele de patiserie).