Diabetul la copii: cum se manifestă și cum se ține sub control

Diabetul la copiiDiabetul reprezintă o afecțiune din cauza căreia organismul nu poate procesa zahărul (carbohidrații) din alimente. Acesta din urmă, cu ajutorul insulinei (hormonul secretat de pancreas), este folosit de celulele organismului ca sursă de energie.

Atunci când corpul copilului nu produce insulină, toate mecanismele de funcționare a organismului se schimbă. Copilul poate deveni obosit din cauza celulelor secate de energie. În acest timp, nivelul de zahăr din sânge crește, acesta nefiind procesat și transformat de pancreas. Dacă diagnosticul este pus mai târziu, în perioada în care diabetul nu este tratat, sângele se îngroașă din cauza zahărului, provocând probleme de circulație. Dacă rinichii funcționează însă așa cum ar trebui, lucrurile nu se complică – aceștia din urmă au datoria de a filtra sângele și de a separa substanțele dăunătoare care sunt mai apoi eliminate prin urină. Cu cât nivelul de zahăr din sânge este mai ridicat, cu atât copilul va urina mai des, lucru ce poate duce la deshidratare. Totuși, și senzația de sete a copilului se intensifică. Consumul de lichide devine singura metodă de prevenire a deshidratării.

Diabetul la copii: ce trebuie să știe orice părinte

Pentru asigurarea unei îngrijiri adecvate unui copil bolnav de diabet, orice părinte trebuie să știe că există patru tipuri de diabet: diabetul de tip 1, diabetul de tip 2, diabetul gestațional și diabetul secundar. Copiii pot dezvolta însă doar diabet de tip 1, insulino-dependent, și diabet de tip 2, insulino-independent.

Diabetul de tip 1 este caracterizat de distrugerea celulelor producătoare de insulină din pancreas, în multe cazuri existând posibilitatea ca acest lucru să conducă la lipsa totală de insulină din organism. Din păcate, odată distruse, celulele pancreatice nu se pot reface, așa că pacientul va avea nevoie, pentru tot restul vieții, de insulină injectată. În lipsa acesteia apare cetoacidoza, complicație care poate duce la comă sau deces.
Diabetul de tip 2 se dezvoltă treptat, pe o perioadă mai lungă de timp. În cazul acestuia, pancreasul poate produce suficientă insulină, însă organismul nu o poate folosi. În timp, din cauza asimilării slabe a insulinei, efectele asupra organismului pot fi devastatoare, la fel ca în cazul diabetului de tip 1.

Cauze diabet tip 2 la copii

În general, acest tip de diabet apare la persoanele adulte, însă în ultimii ani, din cauza stilului de viață nesănătos, a alimentației fast-food, a sucurilor acidulate, a dulciurilor și a lipsei de activitate fizică, numărul copiilor diagnosticați cu obezitate a crescut. Din acest motiv, tot mai mulți copii fac diabet insulino-independent.

Simptome de diabet la copii: cum îl depistăm

Unele semne de diabet la copii pot apărea acut, în numai câteva zile de la declanșarea bolii, altele apar intermediar, la câteva săptămâni, sau lent, după aproximativ doi ani. Felul în care se instalează acestea depinde de vârsta copilului, accesul la îngrijiri medicale, infecții, traumatisme, stres sau precocitatea diagnosticului. Iată care sunt, așadar, cele mai frecvente semne de diabet la copii:

  • Senzația continuă de sete și urinări frecvente (polidipsie și poliurie). Din cauza nivelului ridicat de zahăr din sânge, copiii cu diabet au o senzație permanentă de sete și, pentru că beau multă apă, urinează frecvent.
  • Senzația excesivă de foame (polifagia). Organele își pierd repede energia fără insulină, cea care fixează glucoza în celulele corpului, iar creierul transmite de îndată semnale de foame.
  • Scăderea în greutate. Deși mănâncă mult și beau multă apă, copiii cu diabet slăbesc mult și repede.
  • Stările de oboseală. Fiind privat de glucoză, corpul își pierde energia, așa că cei mici devin tot mai obosiți și letargici.

În cazul în care diagnosticul nu este pus imediat, pot apărea alte simptome de diabet la copii. Acestea sunt:

    Durerile de stomac și febra
    Stările de amețeală
    Greața și voma cu aspect de zaț de cafea
    Problemele de respirație
    Iritabilitatea
    Respirația cu miros ascuțit, de fructe sau acetonă
    Vederea în ceață
    Infecțiile bacteriene genitale (mai ales la fetițe)
    Erupțiile cutanate care nu se vindecă (mai ales la copiii mici și la sugari)
    Coma diabetică

Pericolele diabetului la copii

Dacă diabetul nu este ținut sub control prin administrarea zilnică de insulină, copilul poate dezvolta cetoacidoză diabetică, o afecțiune cu urmări tragice, de la pierderea cunoștinței, la comă și deces. Administrarea intravenoasă de lichide și de insulină poate preveni acest deznodământ. De aceea, este important ca diabetul la copii să fie diagnosticat din timp și tratat. Deși până la momentul actual nu a fost descoperit un leac, boala poate fi controlată cu ajutorul medicamentelor, iar bolnavii pot duce o viață aproape normală.

Regim alimentar pentru copii cu diabet

Regimul alimentar pentru diabetici nu este, contrar percepției populare, unul dificil. Trebuie reținut însă faptul că mesele trebuie să fie gândite astfel încât consumul de carbohidrați să balanseze nivelul de activitate, fără să crească foarte tare nivelul de zahăr din sânge. Este important ca părinții să citească cu atenție toate etichetele alimentelor cumpărate și să monitorizeze conținutul lor de carbohidrați, grăsimi, sodiu, zahăr etc. Este indicat ca alimentele consumate de copilul bolnav să nu conțină mai mult de 5 grame de carbohidrati per produs. Există mai multe tipuri de carbohidrați, dar copiii care suferă de diabet trebuie să consume ca sursă primară de carbohidrați fructe, legume și cereale integrale, pentru că aceștia furnizează nutrienți si minerale esențiale.

Alimente indicate:
    Carne slabă (de pui, de curcan)
    Fructe, legume, cereale
    Fructe de mare
    Brânză


Alimente acceptate ocazional:
    Miere
    Zahăr (poate fi înlocuit cu îndulcitori)
    Stafide
    Gem, dulceață, marmeladă
    Curmale uscate
    Cartofi
    Sfeclă
    Iaurt
    Ceapă
    Ciuperci

Alimente de evitat:
    Chipsuri
    Ciocolată
    Înghețată
    Prăjituri
    Băuturi carbogazoase îndulcite
    Cartofi prăjiți
    Pizza
    Mâncare fast-food

Prevenția este cel mai bun tratament

Conform Asociaţiei Române de Educaţie în Diabet, în cazul persoanelor sănătoase este indicat un control medical anual însoţit de analize de sânge. În cazul în care medicul a stabilit deja diagnosticul de diabet zaharat, cea mai bună modalitate de a ţine diabetul sub control şi de a depista din timp eventualele complicaţii este testarea glicemiei zilnic sau chiar de mai multe ori pe zi. Valorile normale ale glicemiei stabilite de American Diabetes Association (ADA) se încadrează între 60 – 99 mg/dl pe stomacul gol, iar valoarea ridicată a glicemiei care poate duce către diagnosticul diabet, este peste 126 mg/dl tot pe stomacul gol. Ceea ce se încadrează între 100-125 mg/dl sunt considerate valori ale glicemiei bazale modificate și reprezintă categorii de risc crescut pentru diabet și afectiuni cardiovasculare.

Diabet zaharat de tip 1: cauze, simptome, tratament, regim

Diabet de tip 1Diabetul reprezintă o afecțiune cronică apărută atunci când organismul nu poate procesa zahărul din alimente. Acesta din urmă este folosit de celulele organismului ca sursă de energie, fiind transformat cu ajutorul insulinei (hormonul secretat de pancreas).

Atunci când organismul nu produce insulină, toate mecanismele de funcționare ale acestuia se schimbă, întrucât glucoza rămâne în sânge și nu ajunge la celule. Diabetul zaharat este, așadar, o boală periculoasă ce trebuie monitorizată atent și ținută sub control cu ajutorul medicamentelor.

Câte tipuri de diabet există?

Există patru tipuri de diabet: diabet de tip 1, diabet de tip 2, diabet gestațional și diabet secundar. Cea mai gravă formă de diabet este însă diabetul de tip 1.

Diabet de tip 1

Diabetul zaharat de tip 1 sau diabetul insulino-dependent este declanșat de factori de mediu, cum ar fi virusuri, dietă și substanțe chimice, dar și de factori genetici. Bolnavii cu diabet zaharat de tip 1 trebuie să își injecteze insulină de câteva ori pe zi și să monitorizeze atent boala și valorile glicemiei.

În acest caz, aproape toate celulele pancreatice care produc insulină sunt distruse fără șanse de a se reface. De aceea, producția pancreatică de insulină este redusă sau chiar absentă. Diabetul zaharat tip 1 apare la orice vârstă, însă predomină la copii si adulți tineri, motiv pentru care este numit și „diabet juvenil”.

Cauze diabet de tip 1

În cazul diabetului zaharat de tip 1, transmiterea ereditară joacă un rol important.

Cu toate acestea, mulți dintre bolnavi nu au antecedente familiale de diabet insulino-dependent, experții afirmând că și factorii de mediu, alături de stilul de viață, pot fi factori declanșatori ai acestei boli.

Simptome diabet de tip 1

  •        Una din simptomele cele mai cunoscute ale diabetului de tip 1, și nu numai, este poliuria – urinarea frecventă.
  •        Creșterea cantității de lichide eliberate conduce la sete intensă, simptom cunoscut și sub denumirea de polidipsie.
  •        Pierderile calorice suferite pe cale urinară provoacă pierderi subite în greutate.
  •        Din acest motiv, apetitul crește.
  •        Alte simptome pot fi tulburările de vedere, stările de somnolență, senzația de greață și reducerea rezistenței la efort.

Toate aceste semne ale diabetului debutează brusc și intens în cazul bolnavilor de diabet de tip 1. În absența insulinei, celule din organism nu mai pot folosi glucoza din sânge, așa că încep să utilizeze un mecanism secundar pentru înlocuirea celulelor care produc energie. Celulele adipoase încep, astfel, să metabolizeze grăsimile, fapt care duce la producția unor compuși chimici numiți cetone. Problema este ca acestea determină acidifierea sângelui, chiar dacă reprezintă o sursă de energie celulară, și pot favoriza instalarea cetoacidozei diabetice, foarte periculoasă pentru pacient.

Tratament diabet de tip 1

În ceea ce priveste tratarea diabetului, există câteva reguli importante de care trebuie ca bolnavii să țină cont:
·        Regimul alimentar trebuie să fie unul calculat. În general, persoanele diabetice nu ar trebui să consume alimente dulci în cantităţi mari. De asemenea, este bine ca mesele să fie luate la intervale regulate; perioadele lungi între mese trebuie evitate.

Deoarece există o predispoziţie pentru creşterea colesterolului sanguin, este  necesară limitarea consumului de grăsimi saturate. Uneori trebuie administrate medicamente care reduc nivelul colesterolului.

  •        Activitatea fizică este foarte importantă pentru controlarea glicemiei, diminuând riscul apariției complicațiilor. Persoanele cu diabet de tip I, care reuşesc să îşi menţină o greutate corporală normală, pot necesita numai doze mici de insulină.
  •        Medicamentele care controlează, la rândul lor, glicemia. Scopul tratamentului diabetului este, aşadar, menţinerea glicemiei la valori normale cât mai mult timp posibil.
  •        Tratamentul hipertensiunii arteriale şi hipercolesterolemiei poate preveni de asemenea unele complicaţii ale bolii. Este eficace şi administrarea zilnică a unei doze mici de aspirină, potrivit csid.ro.
  •        Bolnavii de diabet ar trebui să poarte întotdeauna la ei o brăţară medicală care să atragă atenţia medicilor asupra faptului că suferă de diabet. Aceste informaţii permit iniţierea rapidă a tratamentului salvator, mai ales în caz de traumatisme sau alterări grave ale stării mentale.

Regim alimentar pentru diabet de tip 1

În ciuda percepției populare, regimul alimentar al diabeticilor nu este atât de dur. De fapt, cheia într-o alimentație sănătoasă, în cazul bolnavilor, este echilibrul – o dietă din care să nu lipsească nicio grupă de alimente.

Este recomandat, însă, un consum cât mai mic de zahăr, alimente cu zahăr sau miere de albine, deoarece acestea solicită pancreasul să fabrice insulină. Pentru că, în cazul diabeticilor, producția de insulină scade până aproape de zero, acest proces nu trebuie accelerat prin epuizarea bruscă a insulinei. Este bine ca zahărul să fie înlocuit cu îndulcitori mai puțin solicitanți, cum ar fi poliolii și derivații, precum și cu îndulcitori nesolicitanți pentru pancreas, precum necalorigenii. Acești substituenți sunt complet inofensivi dacă sunt consumați în cantități normale.

Cu privire la celelalte alimente nu poate fi vorba de interdicții, ci doar de limite cantitative în ideea de a preveni creșterea glicemiei. De aceea, anumite alimente, precum pâinea, cartofii, orezul, pastele făinoase, fructele, trebuie sa fie consumate în anumite limite, ce diferă de la om la om.

A doua categorie de recomandări nutriţionale pentru diabetici are ca obiectiv prevenirea complicaţiilor, în principal a celor cardiovasculare. Este recomandat, așadar, să se limiteze consumul de grăsimi animale și de alimente bogate în grăsimi industriale, cum ar fi margarina. Pentru a nu suferi complicații, persoanele care suferă de hipertensiune trebuie să nu consume multă sare.

Dincolo de aceste recomandări generale, regimul alimentar se stabileşte în funcţie de particularităţile fiecărei persoane. Persoanele care suferă de diabet de tip 1 trebuie să cunoască bine conținutul alimentelor consumate, mai ales conținutul de glucide (hidranți de carbon), pentru ca tratamentul cu insulină să se potrivească perfect nevoii de a păstra glicemia în limitele dorite.

Descarca eBook-ul „Cum sa treci peste simptomele diabetului”

Diagnosticul ”diabet” poate avea și alte consecințe decât cele care apar ca urmarecum sa treci peste simptomele diabetului
a instalării afecțiunii. Se pot traduce în tulburări ale stării de spirit, în scăderea
încrederii de sine și a încrederii în ceilalți, în tendința spre izolare și multe altele. În
plan fizic, diabetul presupune, de multe ori, și complicații cardiace, probleme de
vedere sau dureri ale membrelor, datorate neuropatiei diabetice – una dintre cele
mai mari complicații ale diabetului zaharat.
Documentarea este, însă, primul pas care trebuie făcut de către pacientul recent
diagnosticat cu diabet. Informația înseamnă puterea de a controla afecțiunea
pentru că știi la ce să te aștepți și pentru că ești conștient de faptul că nu ești
singur în această confruntare. Doar documentându-te vei afla că există milioane
de oameni care se luptă zilnic cu exact aceleași probleme ca și tine și, mulți dintre
ei, reușesc să le învingă.

Iată ce vei afla din eBook-ul Favio pe care îl poţi
descărca de pe această pagină:

  • Poftele alimentare şi tendinţa spre mâncat compulsiv
  • Neuropatia diabetică: ce este si cum apare; metode alternative de tratament
  • Diabetul şi starea de spirit: cum să învingi teama, tendinţa de izolare şi depresia
  • Diabetul şi sănătatea inimii: simptome ale hipertensiunii; colesterolul şi trigliceridele
  • Motivaţia în lupta cu diabetul

Nume

Adresa de email

Varsta dvs.

Sunt de acord cu Termeni si conditii

Diabet gestaţional – Simptome, cauze şi metode de tratament

diabetul gestational - sfaturiCând vine vorba despre diabet, cele mai cunoscute forme ale acestei boli sunt tipurile 1 şi 2, însă puţine persoane ştiu că există şi diabetul gestaţional. Pe scurt, această problemă de sănătate apare doar în timpul unei sarcini (deci este de scurtă durată) şi se dezvoltă atunci când organismul femeii nu mai produce o cantitate suficientă de insulină, iar nivelul glucozei din sânge depăşeşte limitele normale.

Pentru a înţelege mai bine ce se întâmplă în corp din cauza diabetului gestaţional, considerăm că este nevoie de explicaţii amănunţite. Aşadar, pe perioada celor nouă luni de sarcină, hormonii produşi de placentă împiedică insulina secretată de pancreas să îşi îndeplinească rolul şi apare fenomenul numit “insulinorezistenţă”, ceea ce înseamnă că organismul femeii nu o mai poate utiliza corect.Din acest motiv, glucoza nu mai părăseşte sângele pentru a fi transformată în energie în drumul său spre celule, ci rămâne aici şi se acumulează în cantităţi mari. De la hiperglicemie la diabet gestaţional mai este doar un pas…

Factori de risc pentru diabet gestaţional

Apariţia acestei afecţiuni în timpul sarcinii este favorizată şi influenţată de anumite aspecte importante:

– istoricul familial (rude de gradul I cu diabet zaharat);

– hipertensiune arterială;

– sindromul ovarelor polichistice;

– afecţiuni cardiovasculare;

– HDL-colesterol < 35 mg/dL (0.9 mmol/L);

– alimentaţia nesănătoasă;

– stilul de viaţă sedentar al viitoarei mame (lipsa de exerciţii fizice şi sport).

Diabet gestaţional simptome

În general, diabetul în sarcină nu poate fi depistat pe baza unor simptome standard. În plus, semnele existenţei acestei afecţiuni seamănă foarte mult cu cele frecvente în timpul sarcinii, astfel că pot trece neobservate.

Câteva dintre simptomele diabetului gestaţional sunt:

  • senzaţia de sete şi gura uscată în permanenţă;
  • stare de oboseală accentuată;
  • urinări scurte şi dese;
  • vedere neclară;
  • ameţeală;
  • senzaţia de foame;
  • dificultăţi de concentrare.

Diabet în sarcină – Cum se face diagnosticarea

Medicii recomandă femeilor gravide să efectueze, în cursul săptămânilor 24-28 de sarcină, un test de toleranţă la 75g de glucoză administrată pe cale orală. Această metodă de diagnosticare a diabetului gestaţional trebuie pusă în aplicare dimineaţa, cu cel puţin 8 ore înainte de ultima masă. Se recoltează 3 probe de sânge: înainte de administrarea glucozei, la o oră şi apoi la două ore după înghiţirea substanţei.

Diabet gestaţional valori

  1. pe nemâncate – normal < 92 mg/dl / 5.1 mmol/l
  2. la o oră după – normal < 180 mg/dl / 10 mmol/l
  3. la două ore după administrarea a 75g de glucoză – normal < 153 mg/dl / 8.5 mmol/l

Se pune diagnosticul de diabet gestaţional atunci când cel puţin una dintre cele trei rezultate este egală sau mai mare decât valorile obişnuite amintite mai sus.

Diabet gestaţional – tratament

Principala acţiune pentru tratarea acestui tip de diabet este controlarea riguroasă a nivelului de glucoză din sânge. Femeile însărcinate care au această problemă trebuie să îşi măsoare glicemia dimineaţa, înainte de prima masă, dar şi la două ore după, în jurul prânzului.

De asemenea, este foarte importantă adoptarea unui stil de viaţă echilibrat, bazat pe o alimentaţie corectă, sănătoasă, precum şi pe efectuarea unor exerciţii fizice specifice pentru perioada sarcinii. Persoanele care sunt supraponderale sunt sfătuite să reducă numărul de calorii cu ajutorul unui regim adecvat la diabetul gestaţional.

Există posibilitatea ca diabetul gestaţional care “dispare” după naştere să fie asociat în mod direct cu un risc ridicat de dezvoltare a diabetului de tip 2 pe parcusul următorilor ani. De aceea, specialiştii recomandă femeilor care au avut această afecţiune pe timpul sarcinii să facă teste pentru diabet cel puţin o dată la fiecare 3 ani.

În cazul în care intoleranţa la glucoză se manifestă şi după încheierea perioadei de sarcină, diagnosticul de diabet gestaţional este reclasificat în una dintre celelalte două forme de diabet (tip 1 sau 2).

Sursa: www.reginamaria.ro, www.synevo.ro

Ce înseamnă termenul de neuropatie diabetică şi cum poate fi tratată această afecţiune?

Ce înseamnă termenul de neuropatie diabetică şi cum poate fi tratată această afecţiune?Odată cu trecerea timpului, dacă hiperglicemia (nivelul ridicat al zaharurilor din sânge) nu este tratată în mod corespunzător, persoanele care suferă de diabet se pot confrunta cu afecţiunea numită neuropatie diabetică. Pe scurt, aceasta este una dintre cele mai frecvente complicaţii ale diabetului zaharat şi duce la afectarea nervilor din întregul corp. Neuropatia diabetică poate fi declanşată la orice vârstă, dar pacienţii de peste 50 de ani sunt mai predispuşi să aibă această problemă de sănătate, deoarece organismul lor este mai slăbit, iar vasele de sânge sunt mai fragile. 

Neuropatie diabetică – ce presupune şi cum afectează organismul

Concret, dezechilibrul metabolic apărut din cauza cantităţilor prea mari de glucoză din sânge afectează vasele mici din corp, adică acelea care hrănesc nervii periferici. Cu cât acești nervi sunt mai lungi (spre exemplu cei de la picioare, pentru că pornesc de la coloana vertebrală şi se întind până la vârful degetelor), cu atât riscul să fie afectați este mai mare.

Există trei tipuri principale de neuropatii diabetice:

Neuropatie diabetică periferică – este cea mai frecventă formă în rândul pacienţilor şi are ca rezultat afectarea sistemului nervos periferic. Principalul rezultat al acesteia este scăderea sensibilităţii dureroase, tactile şi termice în anumite părţi ale corpului. În unele cazuri, din cauza neuropatiei diabetice este dereglată şi capacitatea de mişcare, mai ales în condiţii de alertă sau stres.

Neuropatie diabetică autonomă – produce un dezechilibru al sistemului nervos autonom, aici fiind incluşi nervii responsabili cu activarea funcţiilor involuntare ale organismului, precum bătăile inimii, digestia, tensiunea arterială sau transpiraţia.

Neuropatie focală – este denumită aşa pentru că afectează un singur nerv, în special la nivelul picioarelor, coapselor sau încheieturii mâinilor. O caracteristică definitorie a acestui tip de neuropatie diabetică dureroasă este faptul că apare brusc, fără simptome care să tragă un semnal de alarmă asupra riscului. Principala metodă prin care poate fi prevenită neuropatia diabetică este menţinerea valorilor glucozei din sânge în limite normale (între 60 şi 100 mg/dl), extremele putând varia în funcţie de metoda de laborator utilizată pentru măsurare. De asemenea, glicemia poate fi controlată în mod riguros prinechilibrarea valorilor medii ale hemoglobinei glicozilate A1c [HbA1c] sub 7%, timp de o perioadă de două-trei luni.

Cauze ale neuropatiei diabetice

De cele mai multe ori, neuropatia diabetică dureroasă apare ca urmare a influenţei următorilor factori:

  • nivel ridicat al glucozei din sânge sau limite scăzute ale insulinei
  • o cantitate anormală de grăsimi în sânge
  • consumul de alcool sau droguri
  • fumatul în exces
  • antecedente în familie (acestea sporesc posibilitatea dezvoltării unor boli ale sistemului nervos)

Principalele complicaţii care duc la declanşarea neuropatiei diabetice sunt:

  • rănile de la nivelul picioarelor (acestea sunt cauzate de pierderea sensibilităţii)
  • leziuni grave ale pielii sau ale unor mucoase
  • distrugerea muşchilor
  • incapacitatea de a controla nivelul zahărului din sânge

Neuropatie diabetică –simptome

Neuropatia diabetică se instalează în organism odată cu diabetul zaharat, astfel că este dificil de menţionat care sunt primele simptome ale acestei afecţiuni. De obicei, pacientul ajunge la medic atunci când apar urinarea frecventă, setea accentuată, senzaţia constantă de foame, pierderea rapidă a kilogramelor sau schimbările bruşte de dispoziţie.

Simptomele neuropatiei diabetice sunt diferite de la un pacient la altul şi sunt influenţate în mod direct de tipul de afecţiune despre care este vorba.

Astfel, în ceea ce priveşte neuropatia diabetică periferică, principalele semne sunt furnicăturile, amorţelile, înţepăturile în degete şi durerile la nivelul picioarelor sau al mâinilor. De asemenea, este posibilă pierderea frecventă a echilibrului şi apariţia unor tulburări de concentrare.

În cazul unei neuropatii diabetice autonome, pacientul resimte episoade de greaţă sau vomă, dureri abdominale, tendinţa de a transpira excesiv în zona feţei şi a gâtului, mai ales pe perioada nopţii sau în timpul mesei.

În rândul persoanelor care suferă de neuropatie diabetică focală, cea mai rară formă, sunt frecvente tulburările motorii într-o singură parte a corpului (mai ales la mâini, picioare sau coapse), dificultatea de a vedea clar sau senzaţia de slăbiciune fără un motiv exact.

Neuropatie diabetică – Tratament

Nu există un tratament standard pentru neuropatie diabetică, deoarece nu sunt cazuri tipice în ceea ce priveşte această problemă de sănătate. În general, tratamentul medicamentos prescris de medic are scopul de a ameliora neplăcerile produse de anumite simptome şi de a evita apariţia unor complicaţii severe.

Cu toate acestea, riscul de a face neuropatie diabetică poate fi minimalizat prin adoptarea unui stil de viaţă sănătos, prin efectuarea unor exerciţii fizice regulate (pentru a ajuta organismul să folosească insulina în mod corespunzător), prin renunţarea la fumat şi la consumul de alcool, precum şi prin controlarea atentă a tensiunii arteriale.

10 alimente care scad glicemia şi previn apariţia diabetului

10 alimente care scad glicemia şi previn apariţia diabetului

În zilele noastre, obiceiurile alimentare proaste, mediul de lucru stresant, agitaţia din jur şi lipsa activităţilor fizice regulate îşi pun amprenta foarte rapid asupra organismului nostru şi, din această cauză, au devenit principalii factori care ne influenţează sănătatea. Toate aceste lucruri duc la creşterea glicemiei (nivelul glucozei din sânge) şi, în timp, la apariţia diabetului zaharat, una dintre cele mai răspândite boli ale secolului al XXI-lea la nivel mondial.

Valorile normale ale glicemiei se situează între 70 şi 120 mg de glucoză la 100 ml de sânge. Dacă limitele glucozei scad sub 65 mg se instalează hipoglicemia, iar în cazurile în care acestea depăşesc125 mg este vorba despre hiperglicemie, o afecţiune care poate produce un dezechilibru major în organism.

Din fericire, există situaţii în care această problemă de sănătate poate fi ţinută sub control fără medicamente prescrise de medic, ci cu ajutorul unui tratament naturist, bazat pe fructe şi legume consumate cu regularitate, precum şi cu suplimentele alimentare potrivite.

Cele mai importante zece alimente care ajută la scăderea glicemiei în mod natural

Ceapa

Fără îndoială, aceasta e una dintre cele mai apreciate şi mai folosite legume în orice bucătărie. În afara faptului că e delicioasă şi oferă un gust bun mâncării, conţine foarte multe vitamine şi minerale care ajută la scăderea glicemiei în mod natural. Poate fi adăugată în salate, în diverse preparate gătite la cuptor sau chiar sub formă de ceai, băutura fiind indicată în special pentru persoanele care tuşesc puternic din cauza unei răceli.

Scorţişoara

Cum scădem glicemia cu ajutorul ei? Este un condiment cu un efect semnificativ în acest sens, doza recomandată fiind de cel puţin 1 miligram în fiecare zi. Pentru a asigura un consum suficient, poate fi adăugat în ceai sau cafea, precum şi în salata de fructe sau iaurtul cu cereale. Scorţişoara reduce rezistenţa la insulină, scade nivelul de colesterol rău din organism şi previne astfel apariţia bolilor cronice precum diabetul, afecţiunile cardiovasculare şi obezitatea. În plus, stimulează memoria, încetineşte căderea părului şi are un rol esenţial în procesul de slăbire.

Lămâile

Aceste fructe sunt foarte indicate pentru pacienţii care au glicemia mare, deoarece conțin o cantitate mare de antioxidanți și vitamina C, având proprietăți asemănătoare cu insulina Pe lângă aceste beneficii pe care le au pentru scăderea glicemiei rapid, lămâile au un efect de calmare și ajută la vindecarea răcelii sau a gripei de sezon.

Portocalele

Cele mai consumate citrice pe perioada iernii au în componenţă o cantitate bogată de fitonutrienţi, cum sunt flavonoizii, carotenoidele şi pectinele, acestea ajutând portocalele să intre în categoria de alimente care scad glicemia şi luptă împotriva diabetului. Mai mult, datorită faptului că au 90% apă, aceste fructe delicioase hidratează organismul şi întăresc sistemul imunitar.

Fructele de pădure

Întrucât conţin fructoză și numeroşi antioxidanți, murele, coacăzele, zmeura şi fragii nu îi dau voie glucozei să se acumuleze într-o cantitate mare în sânge, fiind un ajutor de nădejde în ceea ce priveşte scăderea glicemiei. De asemenea, pe lângă această caracteristică, fructele de pădure previn apariţia cancerului și a bolii Alzheimer.

Quinoa

Acest aliment face parte din familia cerealelor, este foarte bogat în fibre şi conţine magneziu, fier, calciu, potasiu şi cupru, câţiva nutrienţi ideali în lupta pentru scăderea glicemiei în mod natural. Seminţele de quinoa ajută la menţinerea unei funcţionări optime a sistemului cardiovascular, reglează sistemul digestiv şi sunt recomandate pentru reducerea riscului apariţiei cancerului.

Merele

În afara faptului că sunt gustoase şi hrănitoare, merele conţin quercitină, un antioxidant care scade glicemia şi previne apariţia diabetului în organism. Sucul merelor are un rol deosebit de important în antrenarea unei părţi din glucoză pentru a fi eliminată prin urină. De asemenea, cojile acestui fruct sunt bogate în fibre şi asigură un tranzit intestinal mai bun.

Avocado

Numit şi “fructul-minune” de către specialişii din domeniul nutriţiei, acesta este bogat în grăsimi mononesaturate, adică nişte substanţe care împiedică eliberarea zaharurilor în sânge, indiferent de metoda în care este pregătit pentru consum. În plus, conține acid oleic şi ajută la scăderea nivelului de colesterol din organism.

Morcovii

În general, toată lumea ştie că sunt buni în cazul problemelor de vedere, deoarece conţin vitamina C. Cu toate astea, puţine persoane cunosc faptul că morcovii sunt bogaţi în carotenoizi şi antioxidanţi care protejează inima şi menţin insulina la un nivel constant. Este recomandat ca aceştia să fie mâncaţi cruzi, pentru că fierberea favorizează acumularea unei cantităţi suplimentare de glucoză.

Nucile

Dacă sunt consumate cu regularitate, în fiecare zi, delicioasele nuci scad cu 20 la sută posibilitatea apariției diabetului de tip 2. De ce se încadrează în categoria de alimente care scad glicemia? Pentru că nucile au foarte multe fibre, proteine, vitamine A, B1, B2, B3 și calciu, dar au un conținut scăzut de glucide, fiind exact ce au nevoie persoanele cu predispoziţie către diabet.

Aşadar, alimentaţia este deosebit de importantă şi poate ajuta organismul să scadă nivelul glicemiei din sânge.

Glicemia scăzută – Care sunt cauzele şi simptomele acestei afecţiuni

Glicemia scăzută – Care sunt cauzele şi simptomele acestei afecţiuniÎn limbaj popular, valorile scăzute ale nivelului de glucoză din sânge sunt denumite “glicemie mică”, însă termenul folosit de cei mai mulţi medici specialişti pe plan internaţional este “hipoglicemie”. Pe scurt, acest fenomen reprezintă un semnal de alarmă pentru faptul că nivelul zaharurilor din sânge a scăzut prea mult, iar glucoza nu mai poate furniza organismului energia de care are nevoie pentru a funcţiona în condiţii optime. Glicemia scăzută se defineşte prin valori mai mici de 65 – 70 mg% (3,6 mmol/L), în funcţie de recomandările medicului sau de metoda prin care este determinată.

Contrar aşteptărilor generale, glicemia scăzută nu este o boală în adevăratul sens al cuvântului, ci mai degrabă o problemă minoră de sănătate. Hipoglicemia se poate manifesta sub două forme diferite:

  • scăderea bruscă a nivelului de glucoză din sânge (glicemie scăzută obişnuită). Acest lucru se întâmplă atunci când pacientul nu a mâncat timp de mai multe ore, procesul fiind asociat destul de des cu existenţa unei cantităţi mari de insulină în organism, cu administrarea anumitor medicamente sau consumul de băuturi alcoolice;
  • scăderea treptată a valorilor glucozei din corp (mai este cunoscută şi sub denumirea de hipoglicemie post prandială, adică la câteva ore după o masă). Acest tip de glicemie mică poate fi cauzat de lipsa ereditară a unei enzime sau de operaţia de mişcorare a stomacului.

Cauze glicemie mică

De cele mai multe ori, glicemia scade sub limitele normale ca urmare a unei complicaţii a tratamentului pentru diabetul de tip 1 sau cel de tip 2. Mai exact, acest lucru se întâmplă atunci când cantitatea de insulină administrată prin injecţie este prea mare. În plus, glicemia mică poate fi provocată şi de cauze mai puţin obişnuite, adică de înghiţirea unor medicamente inhibatorii, precum şi în urma unor afecţiuni ale ficatului, rinichilor sau pancreasului.

Simptome glicemie mică 

În cazurile în care este vorba despre o glicemie scăzută uşoară sau medie, pacientul resimte oboseală, stare de confuzie sau neîndemânare, este nervos şi irascibil fără un motiv concret, simte furnicături şi tremurături la nivelul membrelor superioare şi la picioare. De asemenea, transpiră abundent, este nerăbdător şi chiar agresiv, cască exagerat de mult, nu se poate concentra şi are dureri de cap. Frecvente în astfel de situaţii sunt şi tulburările uşoare de memorie, scăderea vitezei de gândire sau modificările bruşte ale dispoziţiei generale (de la tristeţe şi melancolie la agitaţie şi anxietate).

Când nivelul glicemiei din sânge scade sub 40 mg/dl, se instalează hipoglicemia severă, ceea ce înseamnă că este afectat sistemul nervos, cresc tensiunea arterială şi pulsul, pupilele se măresc şi creşte tonusul muscular (stare de încordare generală şi musculară). Dacă nu este tratată rapid şi nu sunt luate niciun fel de măsuri, hipoglicemia la acest nivel poate provoca leşin sau convulsii şi chiar stare de comă.  Este important de reţinut că simptomele glicemiei mici prezentate mai sus nu sunt general valabile, ele putând varia de la un pacient la altul, în funcţie de situaţie.

Tratament glicemia scăzută

În mod obişnuit, valorile mici ale glucozei din sânge pot fi echilibrate rapid prin administrarea unor alimente bogate în zahăr, cum ar fi: ciocolata, bomboanele, ceaiul îndulcit, băuturile răcoritoare şi sucurile de fructe. De aceea, este important ca toate persoanele care suferă de diabet să aibă în permanenţă la îndemână glucoză, zahăr, precum şi o legitimaţie din care să reiasă că urmează un tratament cu insulină.

În ceea ce priveşte situaţiile în care pacientul nu poate înghiţi sau nu este conştient, tratamentul de urgenţă presupune administrare a unei injecţii cu glucagon, un hormon pancreatic implicat în reglarea echilibrului glicemic, alături de insulină.

Glicemia mică la copii

Limitele normale ale glucozei în rândul copiilor se situează undeva între valorile de 70 şi 150 mg/dL. Fluctuaţiile glicemiei sunt considerate normale la vârste fragede, întrucât nivelul său este mai ridicat imediat după masă şi mai redus după câteva minute de activitate fizică intensă.  La fel ca în cazul adulţilor, hipoglicemia poate fi prezentă atunci când e vorba despre un copil care suferă de diabet, iar nivelul de insulină administrată sau tratamentul medicamentos este prea puternic. De asemenea, apare frecvent în situaţiile în care copilul suferă de o afecţiune a ficatului sau nu primeşte nutrienţii necesari din mâncare.

Pentru a echilibra valorile glucozei din sânge, copiii cu hipoglicemie trebuie să respecte un program strict de mese şi să încerce să evite alimentele bogate în carbohidraţi (pâinea, pastele, cerealele, produsele de patiserie).

Glicemia mare – simptome, cauze, metode de tratament

Glicemia mare – simptome, cauze, metode de tratamentGlicemia mare (sau “hiperglicemia”, cum mai e numită) este caracterizată prin creşterea glucozei din sânge peste valorile normale şi este o stare trecătoare sau de lungă durată. În general, intră în categoria glicemiei crescute valorile à jeun (adică dimineaţa, pe nemâncate) care depășesc nivelul de 120 mg/dl (=g/L) (sau, în sistem internațional 6,7 mmol/L) glucoză în sânge. Acestea sunt cele care dovedesc faptul că pacientul suferă de diabet.

Pentru a înţelege mai bine ce reprezintă aceste cifre şi cum se ajunge la astfel de rezultate, este nevoie de câteva explicaţii utile.

În Sistemul Internaţional, unitatea de măsură pentru glicemie este milimol/litru (mmol/l), dar mai frecventă este exprimarea în miligram/decilitru (mg/dl), astfel că ambele variante sunt corecte. Transformarea mg/dl la mmol/l se face prin împărţirea la 18. De exemplu, o concentraţie plasmatică a glucozei de 90 mg/dl reprezintă 5 mmol/l. 

De cele mai multe ori, nivelul ridicat al glicemiei măsurat de mai multe ori, în zile diferite, indică instalarea diabetului zaharat în organism. Această afecţiune este o boală caracterizată prin hiperglicemie cronică, fiind provocată de scăderea secreţiei de insulină şi/sau de reducerea sensibilităţii la insulină a diverselor ţesuturi (insulinorezistenţă), în special a celui muscular, adipos şi hepatic. Odată cu hiperglicemia şi deficitul de insulină din corp, apar şi tulburări generale ale metabolismului energetic al organismului.

Glicemia mare – Simptome

O persoană care suferă de diabet, fie că este vorba despre diabet de tip 1 sau diabet de tip 2, resimte glicemia mărită prin numeroase stări fizice, cele mai frecvente din acestea fiind:

  •    pierederea rapidă şi nejustificată a kilogramelor în plus
  •    gura uscată în permanenţă
  •    senzaţia de sete
  •    urinări frecvente, chiar şi în timpul nopţii (de cel puţin 2-3 ori)
  •    stări de greaţă şi chiar vomă
  •    arsuri stomacale
  •    dureri în capul pieptului
  •    oboseală accentuată, slăbiciune, somnolenţă
  •    tulburări de vedere (cel mai adesea fiind semnalată vederea înceţoşată, neclară)
  •    senzaţia inexplicabilă de foame chiar şi imediat după o masă copioasă
  •    apetit exagerat
  •    migrene şi dificultăţi de concentrare pe parcusul întregii zile
  •    o stare generală foarte proastă, aparent fără un motiv anume

Glicemia mare – Cauze

Problema care duce la o glicemie mărită este un deficit major de insulină sau incapacitatea corpului de a folosi în mod corect cantităţile de insulină pe care le are la dispoziţie.

De-a lungul timpului, specialiştii au observat că mai mulţi factori interni şi externi pot provoca, în timp, creşterea valorilor glicemiei din sânge. Stările hiperglicemice apar cel mai frecvent după o masă la care au fost consumate alimente bogate în glucide sau atunci când pacientul lucrează într-un mediu stresant şi este agitat.

Principalele cauze ale glicemiei mărite sunt:

  • lipsa sportului în viaţa de zi cu zi
  • stilul de viaţă sedentar
  • stresul, agitaţia şi supărările
  • aportul insuficient de insulină
  • excesele alimentare
  • excesul de hormoni hiperglicemianţi 

Sfaturi şi tratament pentru glicemia mare

Schimbarea stilului de viaţă şi a regimului alimentar reprezintă un pas foarte important pentru a echilibra nivelul glucozei din sânge. Este esenţială efectuarea unor exerciţii fizice în fiecare zi, indiferent că este vorba despre plimbări cu bicicleta, alergări uşoare în aer liber, fitness, aerobic sau, pur şi simplu, mersul de jos. Acest obicei ajută organismul să se menţină în condiţii normale şi ajută la reglarea glicemiei.

De asemenea, se recomandă consumul a cel puţin doi litri de apă pe zi pentru o hidratare corectă a organismului şi eliminarea surplusului de zahăr din urină. În plus, este bine ca pacienţii care au glicemia mare să renunţe la fumat, să elimine din alimentaţie produsele şi mâncărurile bogate în calorii.

În cazurile în care este vorba despre o hiperglicemie avansată, care nu poate fi vindecată în mod natural, medicul specialist prescrie anumite suplimente alimentare sau un tratament medicamentos, ori administrarea unor injecţii cu insulină.

Sursa: www.hosptm.ro

Care sunt valorile normale ale glicemiei şi cum pot fi măsurate

Care sunt valorile normale ale glicemiei şi cum pot fi măsurateGlicemia este determinată de valorile glucozei, aceasta fiind cea mai importantă sursă de energie pentru organism, deoarece susţine activitatea celulară şi este necesară pentru desfăşurarea activităţilor de zi cu zi. Glucoza se găseşte în mod natural în corp şi este unul dintre principalele zaharuri prezente în sânge. Cei doi hormoni care reglează în mod direct limitele normale ale glicemiei sunt insulina şi glucagonul. În timp ce acesta accelerează conversia glicogenului (polizaharid care servește la înmagazinarea energiei și detoxifierea organismului) în glucoză şi determină astfel creşterea glicemiei, insulina este responsabilă cu echilibrarea permeabilităţii membranelor celulare şi transportă glucoza în celule, reducând concentraţia sa din sânge.

Ce este glicemia?

Glicemia reprezintă concentraţia glucozei din sânge şi poate fi influenţată de numeroşi factori, precum stilul de viaţă sedentar, obezitatea, mediul stresant de lucru, alimentaţia nesănătoasă sau medicamentele nepotrivite.

Câteva dintre alimentele care conţin cele mai mari cantităţi de glucoză sunt cartofii, zahărul, mierea, cerealele sau făina. Din sânge, glucoza ajunge la nivel celular, trecând prin membrane, iar în acest procedeu are un rol foarte important insulina, un hormon care este secretat de pancreas. Atunci când insulina este eliberată în sange, valorile glicemiei se reduc. În situaţia în care corpul nu produce o cantitate optimă de insulină sau aceasta nu îşi face efectul, nivelul glicemiei rămâne ridicat sau creşte, aici fiind vorba despre hiperglicemie. De cele mai multe ori, se întâmplă ca glicemia să fie mai mare la primele ore ale dimineţii sau după o masă.

Cum se măsoară valorile glicemiei?

În general, medicii folosesc patru variante diferite pentru a recolta probele, cu scopul de a stabili care sunt valorile glicemiei pentru fiecare pacient în parte.

  • Glucoza determinată à jeun (pe nemâncate) – aceasta mai este numită şi bazală şi se efectuează cu ajutorul unui test de sânge după o pauză alimentară de cel putin opt ore;
  • Glucoza măsurată la două ore post prandial – adică după o masă;
  • Glucoza “random” – determinată dintr-o probă de sânge recoltată într-un moment oarecare al zilei, indiferent de timpul trecut de la ultima masă;
  • Glucoza determinată cu ajutorul testului de toleranţă la glucoză (adică măsurată după două ore de la administrarea unei cantităţi de 75 g de glucoză) – acest procedeu măsoară felul în care corpul reacţionează la o cantitate standard de glucoză. Testul se face după o pauză alimentară de cel puţin opt ore. La două ore după înghiţirea substanţei se determină glicemia prin analiza de sânge.

Valori normale ale glicemiei

Nivelul normal al glicemiei (glucoza din sânge) se situează între 60 şi 100 mg/dl, limitele putând fi puţin diferite în funcţie de metoda de laborator utilizată. Acestea exprimă glicemia măsurată după cel puţin opt ore de post. Valoarea glicemiei recoltată la o oră după masă nu trebuie să fie mai mare de 160 mg/dl, când creşterea ei este la un nivel maxim.

Atunci când există o deviere de la valorile normale ale glicemiei, pot exista două situaţii generale:

Hipoglicemia (diminuarea glicemiei) duce la transpirație abundentă, stare de slăbiciune și poate ajunge până la pierderea cunoștintei dacă scăderea este drastică. Starea hipoglicemică apare de obicei în timp scurt, de ordinul a 1/2 – 1 oră. De aceea trebuie tratată urgent:

  • dacă bolnavul este conștient: prin administrarea orală de glucoză și băuturi sau alimente care conţin această substanţă.
  • dacă bolnavul este inconștient: prin injectare de glucagon.

Hiperglicemia (creşterea glicemiei) este una dintre principalele caracteristici ale diabetului. Starea hiperglicemică se dezvoltă treptat, pe parcursul a mai multe ore și poate dura mai multă vreme. Se tratează printr-un regim alimentar cu puține glucide și prin administrarea unui tratament medicamentos. Atunci când cazurile sunt mai grave,ca la diabetul de tip 1, poate fi nevoie şi de injectarea de insulină.

Interpretarea valorilor glicemiei se efectuează conform criteriilor ADA (American Diabetes Association):

valori normale glicemie

În cazul în care valorile glicemiei sunt ridicate, acestea pot indica prezenţa unui diabet zaharat. Cu toate astea, cea mai potrivită cale de a afla motivul exact al limitelor mari este un control medical amănunţit şi, de asemenea, este necesară repetarea testelor de sânge de cel puţin două ori, în zile diferite.

Criteriile ADA (American Diabetes Association) pentru diagnosticareaunei forme de diabet în organism cuprind:

  • Simptome standard (urinare excesivă, sete accentuată, scădere bruscă în greutate), la care se adaugă o valoare a glucozei „random” >=200 mg/dL (>=11.1 mmol/L) sau
  • Valoarea glicemiei bazale >=126 mg/dL (>=6.99 mmol/L) sau
  • Valoarea glicemiei >=200 mg/dL la două ore după administrarea unei cantităţi de 75g de glucoză (prin intermediului testului de toleranţă la glucoză).

Sursa: synevo.ro, sanatate.acasa.ro, wikipedia.org

Rețetă cină – salată cu varză kale și quinoa (2 porții)

Rețetă cină - salată cu varză kale și quinoa (2 porții)

Ingrediente:

  • 1 cană de boabe de quinoa
  • ½ cană cu apă
  • ¼ cană cu oțet balsamic
  • 1 cățel de usturoi pisat
  • 1 lingură de muștar Dijon
  • 1 lingură de miere
  • 1 lingură de pătrunjel prospăt tocat
  • ½ linguriță de sare (opțional)
  • ¼ linguriță de piper negru măcinat
  • ¼ cană de ulei extra-virgin de măsline
  • 4 căni de frunze de kale tocate
  • ¼ cană de merișoare uscate
  • 2 linguri de semințe de floarea soarelui
  • 100 de grame de brânză feta cu conținut scăzut de grăsime
  1. Clătește boabele de quinoa folosind o strecurătoare.
  2. Amestecă boabele cu apa și pune-le la fiert într-o cratiță pentru 15 minute până când apa se evaporă complet.
  3. Închide focul și lasă capacul să acopere cratița pentru încă 10 minute, iar apoi scoate quinoa pentru a se răci.
  4. Într-un vas încăpător amestecă oțetul, usturoiul, muștarul, mierea, pătrunjelul, sarea și piperul.
  5. Adaugă treptat uleiul pentru a omogeniza toate ingredientele.
  6. După ce se obține un dressing
  7. Adaugă frunzele de kale, merișoarele, semințele de floarea soarelui, brânza feta și quinoa răcită.

Rețetă desert – chec de ciocolată cu nuci (1 porție)

reteta desert diabetici

Ingrediente

  • 2 linguri de făină albă de grâu
  • 2 linguri pudră de cacaco neîndulcită
  • ¼ linguriță de praf de copt
  • 1 vârf de sare
  • ½ lingură de pudră de ștevie
  • ½ lingură de ulei de canola
  • 1 linguriță de lapte degresat
  • ¼ linguriță extract de vanilie
  • ¾ lingură de nuci mărunțite
  1. Unge un castronel cu unt.
  2. Adaugă făina, pudra de cacao, praful de copt, sarea, ștevia, uleiul de canola, laptele, vanilia și amestecă până obții o compoziție omogenă.
  3. Pune-le în cuptorul cu microunde pentru 1 minut.
  4. După ce le scoți, presară nuca mărunțită.

Rețetă prânz – plăcinta ciobanului (shepherd’s pie) (2 porții)

Rețetă prânz - plăcinta ciobanului (shepherd’s pie) (2 porții)Ingrediente

  • 350 g cartofi roșii
  • 1 lingură de ulei de canola
  • 1/8 linguriță de sare grunjoasă
  • 1/8 linguriță de piper proaspăt măcinat
  • 1 cană de ceapă tocată
  • 1 cană de morcovi rași
  • 1 cană de supă de pui fără grăsimi și fără sodiu
  • 250 de grame de carne de miel fără grăsime tăiată cuburi
  • 1 lingură de usturoi tocat
  • 1 linguriță de faină de grâu integral
  • 2 lingurițe de sos de roșii fără sare
  • 2 linguri de rozmarin tocat
  • 1 lingurița de sos Worcestershire
  • ¼ cană de brânză tocată Cheddar cu conținut redus de grăsime
  1. Încălzește cuptorul.
  2. Spală bine cartofii fără să îi cureți și taie-i în felii de grosimea unui deget.
  3. Așează-i într-o tigaie încăpătoare, termorezistentă, dintr-un material care nu se lipește.
  4. Acoperă-i cu apă, pune capacul și lasă-i pe foc aprox. 15 minute, până când cartofii se înmoaie.
  5. Amestecă și pasează cartofii, amestecă-i cu uleiul, sarea și piperul, iar apoi dă-i deoparte.
  6. În aceeași tigaie, călește și apoi fierbe ceapa, morcovii și o lingură de supă de pui la foc mediu pentru 5 minute, până când ceapa capătă o culoare aurie. Mai adaugă supă de pui dacă tigaia se usucă prea mult.
  7. Completează cu carnea de miel și cu usturoi și mai lasă-le pe foc încă 5 minute.
  8. Presară făina, toarnă supa de pui rămasă, sosul de roșii și rozmarinul.
  9. Fierbe pentru încă 2-3 minute până când sosul se îngroașă.
  10. Adaugă și sosul Worcestershire și așază cartofii și brânza pe deasupra.
  11. Mai lasă tigaia pe foc pentru încă 2-3 minute până se topește brânza.
  12. Împarte conținutul în două farfurii și servește-l alături de o persoană apropiată.

Rețetă mic dejun – brioșe de morcovi (12 bucăți)

Rețetă mic dejun - brioșe de morcovi (12 bucăți)

Ingrediente

  • 2 căni de ameste de praf de copt fără gluten și făină pentru diabet
  • 1 linguriță de sare grunjoasă
  • 2 lingurițe de scorțișoară măcinată
  • ¼ linguriță de nucșoară măcinată
  • 2 ouă bătute
  • ½ cană de sirop de agave
  • ½ suc de mere neîndulcit (îl poți obține cu ajutorul storcătorului)
  • ¼ cană de ulei de canola
  • 1 linguriță de apă
  • 1 linguriță de extract de vanilie
  • 1 cană de morcovi rași
  1.       Încălzește cuptorul la 350 de grade.
  2.     Toarnă praful de copt, sarea, scorțișoara și nucșoara într-un vas încăpător, amestecându-le cu o lingură.
  3.       Într-un bol separat, bate ouăle împreună cu siropul de agave, sucul de morcovi, uleiul, apa și esența de vanilie.
  4.       Amestecă într-un al treilea vas cele două compoziții alături de morcovii rași fără ca acestea să se omogenizeze complet.
  5.       Umple formele de brioșe cu compoziția și lasă totul la cuptor pentru 20-25 de minute (folosește o scobitoare pentru a verifica dacă sunt gata).
  6.      Le poți servi alături de ceaiul sau cafeaua de dimineață.

Glosar de termeni pentru diabetul zaharat – partea II

Screen Shot 2016-02-16 at 16.44.31

19. Indice glicemic – modalitate relativ nouă de a calcula numărul de carbohidrați conținuți de alimente, din punct de vedere calitativ, în funcție de impactul pe care aceștia îl au asupra nivelului glicemiei. Pentru că nu întotdeauna aceeași cantitate de carbohidrați, obținuți din surse diferite, influențează nivelul de zahăr din sânge în egală măsură, indicele glicemic calculează rata de absorție intestinală a fiecărui aliment și nivelul zahărurilor pe care îl provoacă în sânge. Dacă un aliment are un indice glicemic ridicat înseamnă că substanțele pe care le conține sunt descompuse și absorbite rapid de către organism, furnizându-i acestuia o cantitate mai mare de glucoză într-un timp scurt.

20. LDL (low-density lipoprotein) – cantitatea de lipoproteine cu densitate mică care afectează pereții vaselor de sânge prin depozitarea excesului de colesterol conducând, în timp, la întărirea vaselor de sânge și declanșarea problemelor cardiovasculare.

21. Lipide – substanțe grase, insolubile, care se găsesc în sânge și în țesuturi și au rolul de a depozita energia. Se află în corp sub forma trigliceridelor, acizilor grași liberi, steroizilor (produși din colesterol) sau fosfolipidelor, iar organismul nostru are nevoie de cantități reduse de lipide pentru a funcționa. O cantitate prea mare de lipide în sânge conduce la obezitate și la complicații cardiovasculare.

22. Măsurarea carbohidraților – metodă de planificare a meselor zilnice realizată prin calcularea cantității de carbohidrați cu scopul de a ține sub control nivelul de glucoză din sânge. Se realizează prin setarea unor limite maxime și minime de carbohidrați consumați la o masă și se ia în considerarea efortul fizic depus și medicația pentru a se ajunge la un echilibru optim. Această cantitate depinde de la persoană la persoană în funcție de nivelul zilnic de activitate fizică.

23. Nefropatie – considerată cea mai gravă complicație a diabetului, este determinată de o proastă funcționare a rinichilor. Aceștia conțin numeroase vase de sânge care filtrează substanțele transportate de sânge, dar, în cazul unei catități prea mari de zahăr, filtrele rinichilor sunt distruse, nemaiputând funcționa corespunzător. Cel mai avansat stadiu al afecțiunii este încetarea completă a funcționării rinichilor. Nu toate persoanele care suferă de diabet sunt afectate de nefropatie, ea putând fi evitată dacă nivelul glicemiei și cel al tensiunii arteriale sunt ținute sub control. Fumatul este unul din principalii factori care încurajează apariția acestei afecțiuni.

24. Neuropatie diabetică tulburare a sistemului nervos datorată nivelului crescut al zahărului din sânge care, pe perioade îndelungate, poate afecta nervii din tot organismul. Această tulburare cauzează afecțiuni ale sistemului locomotor, digestiv, tractul urinar, vaselor de sânge și inimii.

25. NIDDM ”diabetul adultului” sau diabetul zaharat de tip 2, toate aceste denumiri definesc aceeași afecțiune datorată funcționării necorespunzătoare a hormonului insulină – fie o rezistență a organismului la acest hormon, fie o deficiență în producerea sa.

26. Proteine – molecule complexe care joacă un rol crucial în funcționarea celulelor și regenerarea organelor și țesuturilor din organism. Sunt alcătuite din unități numite amino-acizi care, asimilate de către corp, sunt transformate în glucoză și folosite sub formă de energie.

27. Proteinurie – complicație a diabetului manifestată printr-un exces de proteine în urină reprezentând, de obicei, o problemă de funcționare a rinichilor. Majoritatea proteinelor sunt reasimilate și refolosite de organism; în cazul proteinuriei, filtrele rinichilor, care nu mai funcționează corespunzător, permit eliberarea acestor cantități de proteine.

28. Retinopatie diabetică – afecțiune edocrinică cauzată de slăbirea vaselor de sânge la nivelul ochilor. Reprezintă o complicație a diabetului cauzată de pătrunderea în retină a sângelui și a altor substanțe pe care acesta le conține, conducând la vedere încețoșată și, în timp, la orbire.

29. Rezistența la insulină – sindrom caracterizat prin faptul că, deși organismul produce insulină, aceasta nu poate fi folosită în mod eficient. În felul acesta, glucoza nu mai este absorbită de celule, ci este eliberată în sânge, conducând la creșterea nivelului glicemiei și la apariția diabetului de tip 2.

30. Sarcina glicemică – unitate de măsură diferită de indicele glicemic cu care se face, adesea, confuzie. Deși ambele calculează efectul alimentelor asupra nivelului de glucoză din sânge, sarcina glicemică se folosește de totalul carbohidraților pe care îi conține o porție de mâncare (indicele glicemic) pentru a afla care este cantitatea recomandată din acel fel de mâncare.

  • Sarcina glicemică = indice glicemic * grame carbohidrați/100

31. Sindrom metabolic – o asociere de condiții care sporesc riscul apariției afecțiunilor cardiovasculare și diabetului. Cele mai recognoscibile componente ale sindromului sunt obezitatea abdominală, hipertensiunea, cantitatea prea mare de trigliceride, un nivel scăzut de colesterol bun și intoleranța la glucoză.

32. Sucraloza – înlocuitor non-nutritiv, non-caloric al zahărului, care nu conține carbohidrați și nu este asimilat de către organism, este folosit în mâncăruri și în băuturi și este de 600 de ori mai dulce decât zahărul.

33. Testul A1C –  sau ”hemoglobina glicozilată”, este testul de sânge folosit pentru a diagnostica diabetul de tip 1 și 2 și pentru a cuantifica felul în care organismul va face față afecțiunii. Testul măsoară nivelul de zahăr din sânge în ultimele 2-3 luni în funcție de procentajul de hemoglobină care este acoperit cu zahăr. Este indicat să fie făcut cu o frecvență de:

  • o dată pe an dacă suferi de pre-diabet, având o predispoziție pentru a dezvolta diabet în viitor;
  • de două ori pe an dacă suferi de diabet de tipul 2, nu folosești insulină, iar nivelul glucozei din sânge se încadrează, de obicei, în limitele normale;
  • de trei ori pe an dacă suferi de diabet de tip 1;
  • de patru ori pe an dacă ai diabet de tip 2, folosești insulină și întâmpini dificultăți în a-ți controla nivelul de glucoză din sânge.

34. Toleranța la glucoză – cunoscută și ca ”prediabet”, se caracterizează prin incapacitatea organismului de a menține nivelul zahărului din sânge la un nivel normal, ridicând glicemia la un nivel superior limitei admise, dar inferior diabetului zaharat. Valori constante ale glicemiei cuprinse între 140 mg/dl și 199 mg/gl sunt asociate prediabetului. Apare înaintea diabetului de tip 2 și nu prezintă, în general, simptome.

35. Zaharină – îndulcitor artificial, non-nutritiv al zaharului, de 200-700 de ori mai dulce decât acesta. Nu cauzează creșterea nivelului de glucoză din sânge, nu conține calorii, se folosește în prepararea anumitor mâncaruri, este conținută în unele gume de mestecat, paste de dinți, medicamente sau este folosită pentru îndulcirea băuturilor.

Glosar de termeni pentru diabetul zaharat – partea I

Screen Shot 2016-02-16 at 16.35.16

Când vine vorba de diabet, informarea și educația medicală sunt la fel de importante ca și respectarea unei diete sănătoase. Pentru a putea ține afecțiunea sub control trebuie să înțelegem cum funcționează, cum reacționează organismul în raport cu ea și ce recomandă medicina pentru a-i face față. Consultă lista noastră de termeni pentru a avea o imagine mai corectă asupra diabetului de tip 2.

  1. Acanthosis nigricans definește petele îngroșate și întunecate de culoare maro ce apar pe piele în zonele axilară, cervicală, inghinală sau pe gât. Ele sunt asociate cu obezitatea, cu hiperinsulinemia și cu rezistența la insulină.
  2. Acizi grași – desemnează atât blocurile de grăsime din organismul nostru, cât și grăsimea pe care o consumăm. În timpul digestiei, corpul ”sparge” grăsimile în molecule de acizi grași care să poată fi absorbiți în sânge și care se grupează câte trei formând trigliceridele. Rolul acizilor grași este unul foarte important: depozitează energia pentru a o elibera atunci cand sângele nu dispune de suficientă glucoză.
  3. Afecțiune cardiovasculară – afecțiune a inimii și a vaselor de sânge provocată de îngroșarea și întărirea arterelor. Principalele cauze sunt nivelul ridicat al glucozei în sânge, cantitățile mari de colesterol – care se depun pe pereții vaselor de sânge -, tensiunea arterială mare etc. Persoanele care suferă de diabet sunt mai predispuse la afecțiuni cardiovasculare.
  4. Antioxidanți – nutrienți cu  rol în protejarea organismului de moleculele periculoase numite ”radicali liberi”(prooxidanți). Aceștia sunt compuși activi din punct de vedere chimic și biochimic care circulă în sânge provocând și menținând stresul oxidativ. Printre sursele de antioxidanți se numără vitaminele C și E, mineralele (ca de exemplu, seleniul și manganul), luteina, coenzima Q10, melatonina, beta-carotenul, flavonoidele etc. Antioxidanții pot proteja corpul doar dacă sunt consumați împreună; niciun antioxidant nu poate proteja organismul de unul singur.
  5. Aspartam -îndulcitor artificial al zahărului; de aproximativ 200 de ori mai dulce decât acesta, are o valoare de 4 calorii/gram.
  6. Ateroscleroza afecțiunea vasculară caracterizată prin întărirea și îngustarea arterelor, care împiedică transportarea sângelui la organele importante. De multe ori se manifestă ca urmare a efectelor pe care diabetul le are asupra organismului: subțierea pereților arterelor datorită nivelului sporit de zahăr, acizi grași și trigliceride și formarea plăcilor ateromatoase (ce conțin colesterol, material lipidic și lipofage).
  7. Biguanidele – medicamente adresate diabetului de tip 2 care acționează pentru a împiedica ficatul să transforme aminoacizii și grăsimile în glucoză. De asemenea, scad rezistența la insulină și reduc cantitatea de zahăr absorbită de intestine. Nu se recomandă administrarea biguanidelor ca medicație unică și este necesară consultarea medicului.
  8. Celulele beta – sunt celulele pancreasului care au ca rol producerea, depozitarea și eliberarea hormonului insulină. Situate în insulele pancreatice Langerhans (portiuni de testul) sunt unele din cele 5 tipuri de celule care secretă hormoni direct în sânge. Nivelurile crescute de glicemie aferente diabetului de tip 2 cauzează ”uzura” acestor celule, deoarece rezistența corpului la insulină le impune acestora producerea unor cantități foarte mari.
  9. Cetoacidoză diabetică – situație critică în care poate ajunge organismul unei persoane bolnave de diabet atunci când celulele nu mai reușesc să îți procure cantitatea de energie necesară din cauza lipsei de insulină. În momentul acela, corpul începe să ardă grăsime pentru a obține energie. Realizează acest lucru cu ajutorul unor chimicale numite corpilor cetonici B care transformă grăsimea în energie, declanșând, într-un proces mai lent, cetoacidoza.
  10. Ciclamatul de sodiu îndulcitor artificial, de 30-50 de ori mai dulce decât zahărul alb; acest lucru îi oferă un potențial slab ca înlocuitor al acestuia și este folosit, de obicei, în combinație cu alți îndulcitori precum zaharina.
  11. Colesterol – în același timp un aliat și un dușman al organismului, este un tip de grăsime care se găsește în sânge, este produsă de către ficat și este indispensabilă dezvoltării și funcționării organelor; o cantitate prea mare de colesterol, însă, împiedică circulația normală a sângelui în organism. Principalele surse alimentare de colesterol sunt cele de proveniență animală (carnea, ouăle și lactatele), dar este foarte important să se facă distincția între cele două tipuri de colesterol – cel bun și cel rău.
  12. Diabet gestațional – situație prin care pot trece femeile care, deși nu au avut niciodată probleme de diabet, în timpul sarcinii cunosc niveluri ridicate ale zahărului în sânge, deoarece organismul nu produce o cantitate suficientă de insulină.
  13. Fibrele – reprezintă un tip de carbohidrați, asemena zahărului sau amidonului, diferențiindu-se de acestea prin faptul că, nefiind procesate de organism, nu trec în sânge sub formă de glucoză. În felul acesta, nu afectează în niciun fel nivelul glicemiei și contribuie la buna funcționare a sistemului digestiv. Problema legată de fibre este că, alimentele care le conțin precum fructele, legumele, cerealele și pastele, includ și alt tip de carbohidrați (zahăr, amidon etc.) care trebuie luați în considerare în alcătuirea planului alimentar.
  14. Fructoza – sau ”zahărul din fructe”, poate fi găsit atât în fructe, cât și în legume sau miere. Este folosită ca îndulcitor în anumite diete, este de două ori mai dulce ca zaharoza și poate conduce la creșterea nivelului glicemiei în aceeași măsură ca aceasta. De aceea, este recomandat consumul limitat în cazul persoanelor care suferă de diabet.
  15. HDL (high-density lipoprotein) – numit și ”colesterol bun” reprezintă un grup de lipoproteine cu densitate mare care contribuie la transportul ”colesterolului rău” în organism, conducându-l la ficat pentru a-l elimina sau reutiliza. HDL-ul actionează ca un mecanism de întreținere pentru pereții interiori ai vaselor de sânge pentru ca aceștia să nu se deteriorioreze, rămânând curați și sănătoși.
  16. Hiperglicemie – starea de sănătate caracterizată prin niveluri crescute ale nivelului de zahăr din sânge, apărută atunci când corpul nu produce suficientă insulină sau când nu o poate folosi în mod corespunzător. Simptomele aferente sunt: o proporție ridicată de sânge în urină, urinare frecventă, senzație de sete. Netratată, hiperglicemia poate conduce la cetoacidoză sau ”comă diabetică”.
  17. Hipoglicemia -valoarea sub medie a nivelului de zahăr din sânge, constituie simptomul unei afecțiuni. Având în vedere că glucoza este principală sursă de energie, atât organismul, cât și creierul au nevoie de resurse permanente de glucoză (în cazul creierului, alimentarea trebuie asigurată în mod constant pentru că acesta nu depozitează și nici nu produce glucoză). În cazul unei căderi de glicemie, organismul reacționează imediat prin foame bruscă, tremurat, amețeală, paloare a feței și transpirație.
  18. Indexul masei corporale metodă prin care se determină raportul dintre înălțime și greutate pentru a determina dacă o persoană are probleme de obezitate, exces de greutate, subponderabilitate sau dacă se încadrează în limitele normale.

Ce presupune tratamentul pentru diabet și ce trebuie să facă cei care suferă de această boală?

poza diabet favio tratament-pt blog

Diabetul zaharat de tip 1 (cunoscut și cu denumirea de “diabet juvenil” sau “insulino-dependent”) și cel de tip 2 (“diabetul adultului”) reprezintă două dintre cele mai frecvente boli din întreaga lume, cu aproape 300 de milioane de cazuri, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății. În ciuda acestui fapt, metodele de tratament pentru diabet încă sunt necunoscute pentru multe persoane.

Diferențe între diabetul de tip 1 și cel de tip 2:

Diabetul de tip 1 – reprezintă aproximativ 10% din cazurile de diabet zaharat din Europa și America de Nord. Acesta se caracterizează prin distrugerea celulelor pancreatice producătoare de insulină, fapt care conduce la un deficit de insulină.

Diabetul de tip 2 – se datorează rezistenței crescute la insulină a țesuturilor, însoțită de scăderea secreției de insulină. Factorii care pot cauza acest tip de diabet sunt: stilul de viață sedentar și abundența calorică a dietelor (fapt concretizat în obezitate sau indici ridicați ai masei corporale), fumatul, o creștere a nivelului de colesterol, tensiune (presiunea) arterială înaltă.

Tratament diabet:

Diabetul zaharat tip 1 – presupune un tratament cu insulină prin injecție. Suplimentar, este necesară o dietă destul de strictă, ce constă în cântărirea alimentelor la fiecare masă și calcularea numărului de carbohidrați, plus autocontrol glicemic (măsurarea glicemiei din deget înaintea fiecărei mese).

Diabetul de tip 2 – este tratat cu medicație orală o perioadă lungă de timp, el necesitând aportul extern de insulină doar din momentul în care tratamentul oral nu mai este eficient în controlul concentrației glucozei din sânge.

Ținerea sub control a diabetului

Acest pas se axează pe adaptarea stilului de viață și pe menținerea glicemiei la un nivel normal. Ținerea sub control a altor factori de risc cardiovascular (cum sunt hipertensiunea sau hipercolesterolemia) contribuie la îmbunătățirea speranței de viață a bolnavului. De asemenea, echilibrarea tensiunii arteriale (sub 130/80 mmHg) determină o ușoară reducere a riscului de atac cerebral.

Exercițiile fizice constituie un capitol esențial în ceea ce privește tratamentul în cazul diabetului, rezultatele fiind cu atât mai bune cu cât mișcarea este făcută în mod regulat. Gimnastica aerobică determină o scădere a glicemiei și o creștere a sensibilității la insulină.

Important este și regimul alimentar care vizează pierderea în greutate. Deși informațiile despre cele mai eficiente cure de slăbire sunt controversate, neavând un rezultat clar din acest punct de vedere, s-a descoperit că dieta cu indice glicemic scăzut asigură un control mai bun al nivelului glicemiei.

Iată o listă a alimentelor clasificate în funcție de indicele glicemic:

  • Alimente cu indice glicemic foarte scăzut: legume verzi, fasole boabe, alune, brânză, unt, soia, linte, pește, ouă, crustacee, orz, carne, fructe;
  • Indice glicemic scăzut: fasole la cuptor, mazăre, năut, fasole neagră, cartofi dulci, nuci, porumb dulce, mere, portocale, struguri, iaurt, pere, pâine de secară, paste, fulgi de ovăz;
  • Indice glicemic moderat: pepene roșu, sfeclă, banane, stafide, pâine albă și integrală, biscuiți din secară, muesli, orez, zahăr cristalizat;
  • Indice glicemic foarte înalt: miere, orez expandat, fulgi de porumb, prăjituri din orez, morcovi, cartofi, păstârnac.

În cele mai multe cazuri, persoanele care suferă de diabet au mare nevoie de un aport zilnic de nutrienți care să le îmbunătățească starea de sănătate, cum ar fi acidul afla lipoic (ALA), luteina, cromul, magneziul, precum și alți antioxidanți (vitaminele C și E). De aceea, suplimentele alimentare, cum este Favio, pot avea un rol esențial în viața de zi cu zi a pacienților cu diabet.  

Este important de știut că, printr-o educație corectă și strictețe în ceea ce privește respectarea tratamentului urmat, persoanele care suferă de diabet își pot ține sub control afecțiunea.

Care sunt simptomele diabetului și cum poate fi depistat?

poza favio simptome diabet

Diabetul zaharat este o boală declanşată atunci când valorile glucozei din sânge cresc peste limitele normale (în general se situează între 70 şi 110 miligrame per decilitru). Fiind principalul glucid care se găseşte în sânge, această substanţă are un rol esenţial, pentru că reprezintă cea mai importantă sursă de energie pentru organism.

În procesul complex de distribuire a glucozei în celulele din corp, pancreasul este primordial, deoarece sintetizează şi eliberează în sânge un hormon numit insulină. Aceasta ajută la menţinerea nivelului de glucoză din sânge în limite standard. În cazul unui diabet, organismul nu mai produce cantitatea suficientă de insulină sau, pur şi simplu, ea nu îşi mai poate îndeplini sarcina, ceea ce înseamnă că glucoza rămâne în sânge.

Există trei forme principale de diabet zaharat recunoscute de specialiştii din acest domeniu: diabet de tipul 1, diabet de tipul 2 şi diabetul gestaţional (care apare în timpul sarcinii), cele mai frecvente forme la nivel mondial fiind primele două menţionate. Pentru a clarifica noţiunile, este important de amintit faptul că diabet zaharat tip 1 a înlocuit mai mulți termeni vechi precum diabet juvenil și diabet insulino-dependent. La fel, denumirea de diabet zaharat tip 2 a substituit diabet insulino-independent (non insulino-dependent).

Fiind întâlnit în toate colțurile lumii și la persoane de vârste diferite, diabetul este considerat o “epidemie mondială” de către Organizația Mondială a Sănătății. Deși, în trecut, era văzut drept o boală a adulților, acesta apare din ce în ce mai frecvent la copii, odată cu creșterea ratei obezității în rândul lor, așa că este foarte important ca orice persoană să știe care sunt simptomele diabetului.

Indiferent că este vorba despre diabetul de tip 1 (caracterizat prin distrugerea celulelor pancreatice producătoare de insulină, fapt care duce la un deficit de insulină) sau despre diabetul de tip 2 (apărut din cauza unui stil de viață sedentar, al abundenței calorice a dietelor, a fumatului sau a nivelului ridicat de colesterol), simptomele clasice sunt asemănătoare în ambele cazuri.

Simptome diabet:

  • poliuria (urinare frecventă)

În situaţiiile în care glicemia creşte peste 160-180 mg/dL, glucoza începe să fie eliminată prin urină. Cu cât excreţia urinară este mai ridicată, cu atât rinichii produc cantităţi mai mari de apă pentru a dilua glucoza. Din acest motiv, pacienţii care suferă de diabet au tendinţa să urineze foarte des.

  • polidipsia (sete exagerată)

Polidipsia este în strânsă legătură cu urinarea frecventă, ambele simptome fiind provocate de instalarea diabetului în organism. Practic, este o sete accentuată care poate fi calmată prin consumarea unei cantităţi ridicate de lichide.

  • polifagia (senzație crescută de foame)

Un alt efect al diabetului în corp este polifagia, o senzaţie de foame excesivă sau dorinţa necontrolată de a mânca foarte des, indiferent de momentul zilei. În mod normal, acest lucru nu este un motiv de îngrijorare, dar trebuie luat în seamă dacă este asociat cu alte simptome specifice unui tip de diabet.

  • scăderea în greutate

Pierderea inexplicabilă a greutăţii într-un timp foarte scurt este un semnal de alarmă, un indiciu că organismul nu funcţionează în condiţii normale. Din cauza diabetului, corpul nu mai foloseşte corect sau nu mai echilibrează aşa cum trebuie nivelul de zahăr din sânge.

Alte simptome ale diabetului sunt: situații repetate de vedere încețoșată, mâncărime, deteriorarea vaselor sangvine, infecții vaginale recurente, stare accentuată de oboseală.

Persoanele care suferă de diabet zaharat de tip 2 se pot confrunta în cazuri extrem de rare cu o formă de comă diabetică hiperosmolară (cauzată de un nivel foarte ridicat al glicemiei, asociată cu stare de leșin și tensiune arterială scăzută).

Cu toate acestea, multe persoane nu prezintă niciun fel de simptom în primii ani de la declanșarea bolii și sunt diagnosticate în timpul unor teste de rutină.

Factori de risc pentru diabet

  • Dieta bogată în zahăr – Alimentele nesănătoase duc la obezitate de cele mai multe ori, iar aceasta este o cauză importantă a diabetului;
  • Stilul de viaţă sendentar, din care lipseşte sportul – În ultimii ani, au apărut tot mai multe studii de specialitate care susţin că cel puţin 30 de minute de exerciţii fizice efectuate în fiecare zi reduc riscul apariţiei diabetului, contribuind la dezvoltarea organismului în condiţii normale;
  • Greutate mică la naştere – Acest aspect este asociat cu dezvoltarea diabetului de tip 2;
  • Vârsta – Cu cât o persoană are o vârstă mai înaintată, cu atât se sporeşteposibilitatea de a dezvolta o formă de diabet;
  • Antecedentele din familie – Este cunoscut faptul că persoanele care au rude cu diabet prezintă un risc ridicat de a avea această boală la rândul lor.

Cum se depistează diabetul?

Organizația Mondială a Sănătății definește diabetul (atât de tipul 1, cât și de tipul 2) fie prin valoarea crescută a glicemiei, la o singură determinare, însoțită de simptomele prezentate mai sus, fie prin valorile crescute, stabilite la două determinări, ale oricăruia din următorii parametri:

  • valoarea glicemiei a jeun (pe nemâncate):  ≥ 7,0 mmol/l (126 mg/dl)

sau

  • în urma efectuării unui test de toleranță la glucoză, la două ore după administrarea dozei orale de glucoză, o concentrație plasmatică a glucozei de ≥ 11,1 mmol/l (200 mg/dl)

Testul de glicemie aleatorie mai mare de 11,1 mmol/l (200 mg/dL) asociată cu simptomele tipice sau o valoare a hemoglobinei glicozilate (HbA1c) mai mare de 6,5% reprezintă o altă metodă de diagnosticare a diabetului.

Criterii de diagnostic al diabetului

criterii de diagnostic ale diabetului

Pentru a vedea cât de grave au devenit lucrurile în ultimii ani în ceea ce privește diabetul, este interesant de văzut cum a evoluat această boală din punct de vedere al “cifrelor”.

Spre exemplu, în 1985, numărul cazurilor de diabet era estimat la 30 de milioane, ajungând la 135 de milioane în 1995 și la 217 milioane în 2005. Specialiștii din domeniu sunt de părere că această creștere se datorează în primul rând îmbătrânirii populației la nivel global, reducerii exercițiilor fizice și obezității aflate în continuă creștere.

În 2000, printre primele cinci țări în care se înregistra cel mai mare număr de persoane bolnave de diabet se numărau India (cu 31,7 milioane), China (cu 20,8 milioane), Statele Unite (cu 17,7 milioane), Indonezia (cu 8,4 milioane) și Japonia (cu 6,8 milioane).

Având în vedere informațiile prezentate, este foarte important ca persoanele care au simptomele descrise mai sus să meargă la medic pentru a identifica eventualele probleme de sănătate.

Cum să înlocuiești grăsimile nocive din alimentație cu grăsimi sănătoase?

FAVIO_blog post 2

Până de curând, persoanelor diagnosticate cu diabet le-a fost recomandată o dietă bogată în carbohidrați (50% – 60% din numărul zilnic de calorii) și cu un conținut cât mai scăzut de grăsimi. Însă, studiile recente arată că o cantitate prea mare de carbohidrați crește nivelul trigliceridelor și îl scad pe cel al colesterolului bun, în timp ce o dietă săracă în grăsimi nu scade neapărat nivelul glucozei din sânge.
Nutriționiștii au demonstrat că, ceea ce contează cu adevărat când vine vorba de grăsimi este tipul acestora, mai degrabă decât cantitatea totală. Practic, există două tipuri de grăsimi: ”grăsimi bune” sau nesaturate – și ”grăsimi rele” – saturate,  care includ  și grăsimile trans.

Cele nesaturate, deși trebuie consumate și ele în cantități limitate pentru că au un număr crescut de calorii, scad nivelul de colesterol din sânge și reduc riscul apariției bolilor de inimă. Pe de alta parte, ”grăsimile rele” cresc nivelul colesterolului; iar, dat fiind faptul că persoanele care suferă de diabet sunt supuse unui risc mai crescut de boli cardiovasculare, un nivel sporit de colesterol poate fi mult mai periculos. Pentru aceștia, cantitatea maximă de colesterol până la care se poate ajunge este de 200 de mg.

Iată cele mai importante sfaturi pe care să le pui în aplicare pentru a înlocui ”grăsimile rele” din alimentația ta cu ”cele bune” și pentru a reduce nivelul colesterolului:

  • Alege o masă vegetariană, bogată în surse vegetale de proteine cum ar fi fasolea, lintea sau năutul cel puțin o dată pe săptămână.
  • Înlocuiește maioneza și celelalte sosuri grase din sendvișuri și salate cu oțetul balsamic, cu muștarul cu cereale sau cu sucul de lămâie.
  • Înlocuiește tonul conservat în ulei cu cel conservat în apă.
  • Încearcă să elimini complet din alimentație grăsimile trans ce provin din alimente precum cartofi prăjiți, chipsuri și produse de patiserie.
  • Folosește bulion natural în prepararea mâncării în locul oricăror altor sosuri. Îl poți procura de la orice supermarket.
  • Înlocuiește uleiul de floarea soarelui și margarina cu uleiul de canola, de in sau de măsline.
  • Fă o pauză de 1-2 săptămâni de la consumul de carne roșie, alegând, în schimb, peștele, puiul sau carnea slabă de vită.
  • Consumă lapte degresat sau lapte cu conținut scăzut de grăsimi.
  • Consumă de câteva ori pe săptămână alimente bogate în acizi grași și Omega-3; îi găsești în uleiurile de rapiță și soia, în nuci și semințe, în leguminoasele uscate și în pește sau fructe de mare.
  • Consumă zilnic 2 grame de sterol și stanol din plante pentru a reduce nivelul colesterolului ”rău”. Principalele surse ale acestor substanțe sunt cerealele, soia, germenii de grâu, uleiul de porumb și avocado.

Factorii genetici ai dezvoltării diabetului (probabilități în funcție de antecedentele în familie, factori demografici și de mediu) – Diabetul de tip 2

Diabetes-Checkbox

Primele întrebări care îi vin în minte unei persoane diagnosticate cu diabet este dacă boala a fost moștenită ereditar și care sunt șansele de a o transmite mai departe urmașilor. Deși medicina încearcă să stabilească legătura între diabet și factorii genetici de mai bine de 20 de ani, multe răspunsuri sunt încă ambigue. În România, statisticile ne spun că 1 din 11 persoane suferă de această boală, ridicând procentul populației la 11,6%.

Diabetul de tip 2 este cea mai comună formă de diabet, însumând 90% din toate cazurile de indivizi afectați in general cu orice formă de diabet. Deși acest lucru determină ca incidența legată de ereditate să fie mai mare, manifestarea acestui tip de diabet poate reflecta faptul că membrii familiei împart stiluri de viață similare, fără să fie vorba neapărat o trăsătură de ADN.

Factorii genetici

Cu toate că riscul fratelui unei persoane bolnave de diabet este, în general, egal cu cel al mediei populației, există, totuși câteva excepții. Dacă o persoană se îmbolnăvește în ciuda faptului că are o greutate normală, atunci riscul fratelui crește de două ori față de media populației.

Dacă unul dintre părinți are și el diabet de tip 2, atunci riscul copilului ajunge de trei ori mai mare față de media populației, iar dacă ambii părinți suferă, șansele acestuia sunt de 50%.
În orice caz, pentru diabetul de tip 2, cauzele genetice reprezintă mai puțin de o treime; restul sunt reprezentate de factori de mediu și comportamentali similari între membrii familiei.

Factori demografici

Cea mai mare rată a persoanelor diagnosticate cu diabet aparține populației native americane, în special locuitorilor din Arizona și nativilor din Insulele Pacificului de Sud. Alte grupe demografice cu factor crescut de risc sunt populațiile hispanice și afroamericană, cu o rată mult mai ridicată decât a celor caucaziene.

În anul 2000, numărul persoanelor cu diabet la nivel mondial este estimat la 171 de milioane, adică 2.8% din populația lumii, iar numărul acestuia este prevăzut că va crește la 366 de milioane până în 2030  – 4.4% din populație.

Categoria de vârsta supusă celui mai crescut risc sunt persoanele între 45 și 64 de ani ce provin din țările în dezvoltare. În cazul țărilor dezvoltate, acestă medie de vârstă cu risc sporit crește după 65 de ani.

În ceea ce privește raportul femei-bărbați, rata de incidență este asemănătoare, cu mici diferențe – mai crescută în cazul bărbaților cu vârsta sub 60 de ani și în cazul femeilor de peste 65 de ani.

Factorii de mediu

Drintre aceștia, obezitatea reprezintă cauza principală de risc, strâns legată de sedentaritate și alimentație nesănătoasă. Creșterea tot mai mare al numărului persoanelor care suferă de diabet la nivel global a fost pusă pe seama ratei tot mai crescute de obezitate, estimându-se că un număr de 80% dintre persoanele cu diabet de tip 2 au probleme de obezitate.

Alături de obezitate, distribuția grăsimii în corp, calculată ca raportul circumferinței încheietura-șold, reprezintă un alt factor cu impact în declanșarea diabetului. Obezitatea abdominală este cel mai frecvent asociată cu diabetul de tip 2.

Sedentaritatea este al doilea factor major de risc pentru acest tip de diabet. Exercițiile fizice îmbunătățesc nivelul de glucoză din sânge și metabolismul lipidelor, fiind demonstrat faptul că 30 de minute pe zi de mers pe jos sau cu bicicleta, reduc drastic riscul diabetic.

Deși, la momentul actual nu poate fi prezisă cu certitudine probabilitatea moștenirii diabetul de tip 2, studiile factorilor de risc genetici și de mediu se află într-o permanentă actualizare în încercarea de a stabili legături cât mai exacte. Ceea ce putem face, însă, pentru a diminua riscul îmbolnăvirii este să avem grijă în permanență de sănătatea noastră, de dietă, adoptând un stil de viață sănătos.

Sursele de informare:
http://www.who.int/genomics/about/Diabetis-fin.pdf
http://www.joslin.org/info/genetics_and_diabetes.html