Arhiva lunii aprilie 2016

Diabet gestaţional – Simptome, cauze şi metode de tratament

diabetul gestational - sfaturiCând vine vorba despre diabet, cele mai cunoscute forme ale acestei boli sunt tipurile 1 şi 2, însă puţine persoane ştiu că există şi diabetul gestaţional. Pe scurt, această problemă de sănătate apare doar în timpul unei sarcini (deci este de scurtă durată) şi se dezvoltă atunci când organismul femeii nu mai produce o cantitate suficientă de insulină, iar nivelul glucozei din sânge depăşeşte limitele normale.

Pentru a înţelege mai bine ce se întâmplă în corp din cauza diabetului gestaţional, considerăm că este nevoie de explicaţii amănunţite. Aşadar, pe perioada celor nouă luni de sarcină, hormonii produşi de placentă împiedică insulina secretată de pancreas să îşi îndeplinească rolul şi apare fenomenul numit “insulinorezistenţă”, ceea ce înseamnă că organismul femeii nu o mai poate utiliza corect.Din acest motiv, glucoza nu mai părăseşte sângele pentru a fi transformată în energie în drumul său spre celule, ci rămâne aici şi se acumulează în cantităţi mari. De la hiperglicemie la diabet gestaţional mai este doar un pas…

Factori de risc pentru diabet gestaţional

Apariţia acestei afecţiuni în timpul sarcinii este favorizată şi influenţată de anumite aspecte importante:

– istoricul familial (rude de gradul I cu diabet zaharat);

– hipertensiune arterială;

– sindromul ovarelor polichistice;

– afecţiuni cardiovasculare;

– HDL-colesterol < 35 mg/dL (0.9 mmol/L);

– alimentaţia nesănătoasă;

– stilul de viaţă sedentar al viitoarei mame (lipsa de exerciţii fizice şi sport).

Diabet gestaţional simptome

În general, diabetul în sarcină nu poate fi depistat pe baza unor simptome standard. În plus, semnele existenţei acestei afecţiuni seamănă foarte mult cu cele frecvente în timpul sarcinii, astfel că pot trece neobservate.

Câteva dintre simptomele diabetului gestaţional sunt:

  • senzaţia de sete şi gura uscată în permanenţă;
  • stare de oboseală accentuată;
  • urinări scurte şi dese;
  • vedere neclară;
  • ameţeală;
  • senzaţia de foame;
  • dificultăţi de concentrare.

Diabet în sarcină – Cum se face diagnosticarea

Medicii recomandă femeilor gravide să efectueze, în cursul săptămânilor 24-28 de sarcină, un test de toleranţă la 75g de glucoză administrată pe cale orală. Această metodă de diagnosticare a diabetului gestaţional trebuie pusă în aplicare dimineaţa, cu cel puţin 8 ore înainte de ultima masă. Se recoltează 3 probe de sânge: înainte de administrarea glucozei, la o oră şi apoi la două ore după înghiţirea substanţei.

Diabet gestaţional valori

  1. pe nemâncate – normal < 92 mg/dl / 5.1 mmol/l
  2. la o oră după – normal < 180 mg/dl / 10 mmol/l
  3. la două ore după administrarea a 75g de glucoză – normal < 153 mg/dl / 8.5 mmol/l

Se pune diagnosticul de diabet gestaţional atunci când cel puţin una dintre cele trei rezultate este egală sau mai mare decât valorile obişnuite amintite mai sus.

Diabet gestaţional – tratament

Principala acţiune pentru tratarea acestui tip de diabet este controlarea riguroasă a nivelului de glucoză din sânge. Femeile însărcinate care au această problemă trebuie să îşi măsoare glicemia dimineaţa, înainte de prima masă, dar şi la două ore după, în jurul prânzului.

De asemenea, este foarte importantă adoptarea unui stil de viaţă echilibrat, bazat pe o alimentaţie corectă, sănătoasă, precum şi pe efectuarea unor exerciţii fizice specifice pentru perioada sarcinii. Persoanele care sunt supraponderale sunt sfătuite să reducă numărul de calorii cu ajutorul unui regim adecvat la diabetul gestaţional.

Există posibilitatea ca diabetul gestaţional care “dispare” după naştere să fie asociat în mod direct cu un risc ridicat de dezvoltare a diabetului de tip 2 pe parcusul următorilor ani. De aceea, specialiştii recomandă femeilor care au avut această afecţiune pe timpul sarcinii să facă teste pentru diabet cel puţin o dată la fiecare 3 ani.

În cazul în care intoleranţa la glucoză se manifestă şi după încheierea perioadei de sarcină, diagnosticul de diabet gestaţional este reclasificat în una dintre celelalte două forme de diabet (tip 1 sau 2).

Sursa: www.reginamaria.ro, www.synevo.ro

Ce înseamnă termenul de neuropatie diabetică şi cum poate fi tratată această afecţiune?

Ce înseamnă termenul de neuropatie diabetică şi cum poate fi tratată această afecţiune?Odată cu trecerea timpului, dacă hiperglicemia (nivelul ridicat al zaharurilor din sânge) nu este tratată în mod corespunzător, persoanele care suferă de diabet se pot confrunta cu afecţiunea numită neuropatie diabetică. Pe scurt, aceasta este una dintre cele mai frecvente complicaţii ale diabetului zaharat şi duce la afectarea nervilor din întregul corp. Neuropatia diabetică poate fi declanşată la orice vârstă, dar pacienţii de peste 50 de ani sunt mai predispuşi să aibă această problemă de sănătate, deoarece organismul lor este mai slăbit, iar vasele de sânge sunt mai fragile. 

Neuropatie diabetică – ce presupune şi cum afectează organismul

Concret, dezechilibrul metabolic apărut din cauza cantităţilor prea mari de glucoză din sânge afectează vasele mici din corp, adică acelea care hrănesc nervii periferici. Cu cât acești nervi sunt mai lungi (spre exemplu cei de la picioare, pentru că pornesc de la coloana vertebrală şi se întind până la vârful degetelor), cu atât riscul să fie afectați este mai mare.

Există trei tipuri principale de neuropatii diabetice:

Neuropatie diabetică periferică – este cea mai frecventă formă în rândul pacienţilor şi are ca rezultat afectarea sistemului nervos periferic. Principalul rezultat al acesteia este scăderea sensibilităţii dureroase, tactile şi termice în anumite părţi ale corpului. În unele cazuri, din cauza neuropatiei diabetice este dereglată şi capacitatea de mişcare, mai ales în condiţii de alertă sau stres.

Neuropatie diabetică autonomă – produce un dezechilibru al sistemului nervos autonom, aici fiind incluşi nervii responsabili cu activarea funcţiilor involuntare ale organismului, precum bătăile inimii, digestia, tensiunea arterială sau transpiraţia.

Neuropatie focală – este denumită aşa pentru că afectează un singur nerv, în special la nivelul picioarelor, coapselor sau încheieturii mâinilor. O caracteristică definitorie a acestui tip de neuropatie diabetică dureroasă este faptul că apare brusc, fără simptome care să tragă un semnal de alarmă asupra riscului. Principala metodă prin care poate fi prevenită neuropatia diabetică este menţinerea valorilor glucozei din sânge în limite normale (între 60 şi 100 mg/dl), extremele putând varia în funcţie de metoda de laborator utilizată pentru măsurare. De asemenea, glicemia poate fi controlată în mod riguros prinechilibrarea valorilor medii ale hemoglobinei glicozilate A1c [HbA1c] sub 7%, timp de o perioadă de două-trei luni.

Cauze ale neuropatiei diabetice

De cele mai multe ori, neuropatia diabetică dureroasă apare ca urmare a influenţei următorilor factori:

  • nivel ridicat al glucozei din sânge sau limite scăzute ale insulinei
  • o cantitate anormală de grăsimi în sânge
  • consumul de alcool sau droguri
  • fumatul în exces
  • antecedente în familie (acestea sporesc posibilitatea dezvoltării unor boli ale sistemului nervos)

Principalele complicaţii care duc la declanşarea neuropatiei diabetice sunt:

  • rănile de la nivelul picioarelor (acestea sunt cauzate de pierderea sensibilităţii)
  • leziuni grave ale pielii sau ale unor mucoase
  • distrugerea muşchilor
  • incapacitatea de a controla nivelul zahărului din sânge

Neuropatie diabetică –simptome

Neuropatia diabetică se instalează în organism odată cu diabetul zaharat, astfel că este dificil de menţionat care sunt primele simptome ale acestei afecţiuni. De obicei, pacientul ajunge la medic atunci când apar urinarea frecventă, setea accentuată, senzaţia constantă de foame, pierderea rapidă a kilogramelor sau schimbările bruşte de dispoziţie.

Simptomele neuropatiei diabetice sunt diferite de la un pacient la altul şi sunt influenţate în mod direct de tipul de afecţiune despre care este vorba.

Astfel, în ceea ce priveşte neuropatia diabetică periferică, principalele semne sunt furnicăturile, amorţelile, înţepăturile în degete şi durerile la nivelul picioarelor sau al mâinilor. De asemenea, este posibilă pierderea frecventă a echilibrului şi apariţia unor tulburări de concentrare.

În cazul unei neuropatii diabetice autonome, pacientul resimte episoade de greaţă sau vomă, dureri abdominale, tendinţa de a transpira excesiv în zona feţei şi a gâtului, mai ales pe perioada nopţii sau în timpul mesei.

În rândul persoanelor care suferă de neuropatie diabetică focală, cea mai rară formă, sunt frecvente tulburările motorii într-o singură parte a corpului (mai ales la mâini, picioare sau coapse), dificultatea de a vedea clar sau senzaţia de slăbiciune fără un motiv exact.

Neuropatie diabetică – Tratament

Nu există un tratament standard pentru neuropatie diabetică, deoarece nu sunt cazuri tipice în ceea ce priveşte această problemă de sănătate. În general, tratamentul medicamentos prescris de medic are scopul de a ameliora neplăcerile produse de anumite simptome şi de a evita apariţia unor complicaţii severe.

Cu toate acestea, riscul de a face neuropatie diabetică poate fi minimalizat prin adoptarea unui stil de viaţă sănătos, prin efectuarea unor exerciţii fizice regulate (pentru a ajuta organismul să folosească insulina în mod corespunzător), prin renunţarea la fumat şi la consumul de alcool, precum şi prin controlarea atentă a tensiunii arteriale.

10 alimente care scad glicemia şi previn apariţia diabetului

10 alimente care scad glicemia şi previn apariţia diabetului

În zilele noastre, obiceiurile alimentare proaste, mediul de lucru stresant, agitaţia din jur şi lipsa activităţilor fizice regulate îşi pun amprenta foarte rapid asupra organismului nostru şi, din această cauză, au devenit principalii factori care ne influenţează sănătatea. Toate aceste lucruri duc la creşterea glicemiei (nivelul glucozei din sânge) şi, în timp, la apariţia diabetului zaharat, una dintre cele mai răspândite boli ale secolului al XXI-lea la nivel mondial.

Valorile normale ale glicemiei se situează între 70 şi 120 mg de glucoză la 100 ml de sânge. Dacă limitele glucozei scad sub 65 mg se instalează hipoglicemia, iar în cazurile în care acestea depăşesc125 mg este vorba despre hiperglicemie, o afecţiune care poate produce un dezechilibru major în organism.

Din fericire, există situaţii în care această problemă de sănătate poate fi ţinută sub control fără medicamente prescrise de medic, ci cu ajutorul unui tratament naturist, bazat pe fructe şi legume consumate cu regularitate, precum şi cu suplimentele alimentare potrivite.

Cele mai importante zece alimente care ajută la scăderea glicemiei în mod natural

Ceapa

Fără îndoială, aceasta e una dintre cele mai apreciate şi mai folosite legume în orice bucătărie. În afara faptului că e delicioasă şi oferă un gust bun mâncării, conţine foarte multe vitamine şi minerale care ajută la scăderea glicemiei în mod natural. Poate fi adăugată în salate, în diverse preparate gătite la cuptor sau chiar sub formă de ceai, băutura fiind indicată în special pentru persoanele care tuşesc puternic din cauza unei răceli.

Scorţişoara

Cum scădem glicemia cu ajutorul ei? Este un condiment cu un efect semnificativ în acest sens, doza recomandată fiind de cel puţin 1 miligram în fiecare zi. Pentru a asigura un consum suficient, poate fi adăugat în ceai sau cafea, precum şi în salata de fructe sau iaurtul cu cereale. Scorţişoara reduce rezistenţa la insulină, scade nivelul de colesterol rău din organism şi previne astfel apariţia bolilor cronice precum diabetul, afecţiunile cardiovasculare şi obezitatea. În plus, stimulează memoria, încetineşte căderea părului şi are un rol esenţial în procesul de slăbire.

Lămâile

Aceste fructe sunt foarte indicate pentru pacienţii care au glicemia mare, deoarece conțin o cantitate mare de antioxidanți și vitamina C, având proprietăți asemănătoare cu insulina Pe lângă aceste beneficii pe care le au pentru scăderea glicemiei rapid, lămâile au un efect de calmare și ajută la vindecarea răcelii sau a gripei de sezon.

Portocalele

Cele mai consumate citrice pe perioada iernii au în componenţă o cantitate bogată de fitonutrienţi, cum sunt flavonoizii, carotenoidele şi pectinele, acestea ajutând portocalele să intre în categoria de alimente care scad glicemia şi luptă împotriva diabetului. Mai mult, datorită faptului că au 90% apă, aceste fructe delicioase hidratează organismul şi întăresc sistemul imunitar.

Fructele de pădure

Întrucât conţin fructoză și numeroşi antioxidanți, murele, coacăzele, zmeura şi fragii nu îi dau voie glucozei să se acumuleze într-o cantitate mare în sânge, fiind un ajutor de nădejde în ceea ce priveşte scăderea glicemiei. De asemenea, pe lângă această caracteristică, fructele de pădure previn apariţia cancerului și a bolii Alzheimer.

Quinoa

Acest aliment face parte din familia cerealelor, este foarte bogat în fibre şi conţine magneziu, fier, calciu, potasiu şi cupru, câţiva nutrienţi ideali în lupta pentru scăderea glicemiei în mod natural. Seminţele de quinoa ajută la menţinerea unei funcţionări optime a sistemului cardiovascular, reglează sistemul digestiv şi sunt recomandate pentru reducerea riscului apariţiei cancerului.

Merele

În afara faptului că sunt gustoase şi hrănitoare, merele conţin quercitină, un antioxidant care scade glicemia şi previne apariţia diabetului în organism. Sucul merelor are un rol deosebit de important în antrenarea unei părţi din glucoză pentru a fi eliminată prin urină. De asemenea, cojile acestui fruct sunt bogate în fibre şi asigură un tranzit intestinal mai bun.

Avocado

Numit şi “fructul-minune” de către specialişii din domeniul nutriţiei, acesta este bogat în grăsimi mononesaturate, adică nişte substanţe care împiedică eliberarea zaharurilor în sânge, indiferent de metoda în care este pregătit pentru consum. În plus, conține acid oleic şi ajută la scăderea nivelului de colesterol din organism.

Morcovii

În general, toată lumea ştie că sunt buni în cazul problemelor de vedere, deoarece conţin vitamina C. Cu toate astea, puţine persoane cunosc faptul că morcovii sunt bogaţi în carotenoizi şi antioxidanţi care protejează inima şi menţin insulina la un nivel constant. Este recomandat ca aceştia să fie mâncaţi cruzi, pentru că fierberea favorizează acumularea unei cantităţi suplimentare de glucoză.

Nucile

Dacă sunt consumate cu regularitate, în fiecare zi, delicioasele nuci scad cu 20 la sută posibilitatea apariției diabetului de tip 2. De ce se încadrează în categoria de alimente care scad glicemia? Pentru că nucile au foarte multe fibre, proteine, vitamine A, B1, B2, B3 și calciu, dar au un conținut scăzut de glucide, fiind exact ce au nevoie persoanele cu predispoziţie către diabet.

Aşadar, alimentaţia este deosebit de importantă şi poate ajuta organismul să scadă nivelul glicemiei din sânge.

Glicemia scăzută – Care sunt cauzele şi simptomele acestei afecţiuni

Glicemia scăzută – Care sunt cauzele şi simptomele acestei afecţiuniÎn limbaj popular, valorile scăzute ale nivelului de glucoză din sânge sunt denumite “glicemie mică”, însă termenul folosit de cei mai mulţi medici specialişti pe plan internaţional este “hipoglicemie”. Pe scurt, acest fenomen reprezintă un semnal de alarmă pentru faptul că nivelul zaharurilor din sânge a scăzut prea mult, iar glucoza nu mai poate furniza organismului energia de care are nevoie pentru a funcţiona în condiţii optime. Glicemia scăzută se defineşte prin valori mai mici de 65 – 70 mg% (3,6 mmol/L), în funcţie de recomandările medicului sau de metoda prin care este determinată.

Contrar aşteptărilor generale, glicemia scăzută nu este o boală în adevăratul sens al cuvântului, ci mai degrabă o problemă minoră de sănătate. Hipoglicemia se poate manifesta sub două forme diferite:

  • scăderea bruscă a nivelului de glucoză din sânge (glicemie scăzută obişnuită). Acest lucru se întâmplă atunci când pacientul nu a mâncat timp de mai multe ore, procesul fiind asociat destul de des cu existenţa unei cantităţi mari de insulină în organism, cu administrarea anumitor medicamente sau consumul de băuturi alcoolice;
  • scăderea treptată a valorilor glucozei din corp (mai este cunoscută şi sub denumirea de hipoglicemie post prandială, adică la câteva ore după o masă). Acest tip de glicemie mică poate fi cauzat de lipsa ereditară a unei enzime sau de operaţia de mişcorare a stomacului.

Cauze glicemie mică

De cele mai multe ori, glicemia scade sub limitele normale ca urmare a unei complicaţii a tratamentului pentru diabetul de tip 1 sau cel de tip 2. Mai exact, acest lucru se întâmplă atunci când cantitatea de insulină administrată prin injecţie este prea mare. În plus, glicemia mică poate fi provocată şi de cauze mai puţin obişnuite, adică de înghiţirea unor medicamente inhibatorii, precum şi în urma unor afecţiuni ale ficatului, rinichilor sau pancreasului.

Simptome glicemie mică 

În cazurile în care este vorba despre o glicemie scăzută uşoară sau medie, pacientul resimte oboseală, stare de confuzie sau neîndemânare, este nervos şi irascibil fără un motiv concret, simte furnicături şi tremurături la nivelul membrelor superioare şi la picioare. De asemenea, transpiră abundent, este nerăbdător şi chiar agresiv, cască exagerat de mult, nu se poate concentra şi are dureri de cap. Frecvente în astfel de situaţii sunt şi tulburările uşoare de memorie, scăderea vitezei de gândire sau modificările bruşte ale dispoziţiei generale (de la tristeţe şi melancolie la agitaţie şi anxietate).

Când nivelul glicemiei din sânge scade sub 40 mg/dl, se instalează hipoglicemia severă, ceea ce înseamnă că este afectat sistemul nervos, cresc tensiunea arterială şi pulsul, pupilele se măresc şi creşte tonusul muscular (stare de încordare generală şi musculară). Dacă nu este tratată rapid şi nu sunt luate niciun fel de măsuri, hipoglicemia la acest nivel poate provoca leşin sau convulsii şi chiar stare de comă.  Este important de reţinut că simptomele glicemiei mici prezentate mai sus nu sunt general valabile, ele putând varia de la un pacient la altul, în funcţie de situaţie.

Tratament glicemia scăzută

În mod obişnuit, valorile mici ale glucozei din sânge pot fi echilibrate rapid prin administrarea unor alimente bogate în zahăr, cum ar fi: ciocolata, bomboanele, ceaiul îndulcit, băuturile răcoritoare şi sucurile de fructe. De aceea, este important ca toate persoanele care suferă de diabet să aibă în permanenţă la îndemână glucoză, zahăr, precum şi o legitimaţie din care să reiasă că urmează un tratament cu insulină.

În ceea ce priveşte situaţiile în care pacientul nu poate înghiţi sau nu este conştient, tratamentul de urgenţă presupune administrare a unei injecţii cu glucagon, un hormon pancreatic implicat în reglarea echilibrului glicemic, alături de insulină.

Glicemia mică la copii

Limitele normale ale glucozei în rândul copiilor se situează undeva între valorile de 70 şi 150 mg/dL. Fluctuaţiile glicemiei sunt considerate normale la vârste fragede, întrucât nivelul său este mai ridicat imediat după masă şi mai redus după câteva minute de activitate fizică intensă.  La fel ca în cazul adulţilor, hipoglicemia poate fi prezentă atunci când e vorba despre un copil care suferă de diabet, iar nivelul de insulină administrată sau tratamentul medicamentos este prea puternic. De asemenea, apare frecvent în situaţiile în care copilul suferă de o afecţiune a ficatului sau nu primeşte nutrienţii necesari din mâncare.

Pentru a echilibra valorile glucozei din sânge, copiii cu hipoglicemie trebuie să respecte un program strict de mese şi să încerce să evite alimentele bogate în carbohidraţi (pâinea, pastele, cerealele, produsele de patiserie).

Glicemia mare – simptome, cauze, metode de tratament

Glicemia mare – simptome, cauze, metode de tratamentGlicemia mare (sau “hiperglicemia”, cum mai e numită) este caracterizată prin creşterea glucozei din sânge peste valorile normale şi este o stare trecătoare sau de lungă durată. În general, intră în categoria glicemiei crescute valorile à jeun (adică dimineaţa, pe nemâncate) care depășesc nivelul de 120 mg/dl (=g/L) (sau, în sistem internațional 6,7 mmol/L) glucoză în sânge. Acestea sunt cele care dovedesc faptul că pacientul suferă de diabet.

Pentru a înţelege mai bine ce reprezintă aceste cifre şi cum se ajunge la astfel de rezultate, este nevoie de câteva explicaţii utile.

În Sistemul Internaţional, unitatea de măsură pentru glicemie este milimol/litru (mmol/l), dar mai frecventă este exprimarea în miligram/decilitru (mg/dl), astfel că ambele variante sunt corecte. Transformarea mg/dl la mmol/l se face prin împărţirea la 18. De exemplu, o concentraţie plasmatică a glucozei de 90 mg/dl reprezintă 5 mmol/l. 

De cele mai multe ori, nivelul ridicat al glicemiei măsurat de mai multe ori, în zile diferite, indică instalarea diabetului zaharat în organism. Această afecţiune este o boală caracterizată prin hiperglicemie cronică, fiind provocată de scăderea secreţiei de insulină şi/sau de reducerea sensibilităţii la insulină a diverselor ţesuturi (insulinorezistenţă), în special a celui muscular, adipos şi hepatic. Odată cu hiperglicemia şi deficitul de insulină din corp, apar şi tulburări generale ale metabolismului energetic al organismului.

Glicemia mare – Simptome

O persoană care suferă de diabet, fie că este vorba despre diabet de tip 1 sau diabet de tip 2, resimte glicemia mărită prin numeroase stări fizice, cele mai frecvente din acestea fiind:

  •    pierederea rapidă şi nejustificată a kilogramelor în plus
  •    gura uscată în permanenţă
  •    senzaţia de sete
  •    urinări frecvente, chiar şi în timpul nopţii (de cel puţin 2-3 ori)
  •    stări de greaţă şi chiar vomă
  •    arsuri stomacale
  •    dureri în capul pieptului
  •    oboseală accentuată, slăbiciune, somnolenţă
  •    tulburări de vedere (cel mai adesea fiind semnalată vederea înceţoşată, neclară)
  •    senzaţia inexplicabilă de foame chiar şi imediat după o masă copioasă
  •    apetit exagerat
  •    migrene şi dificultăţi de concentrare pe parcusul întregii zile
  •    o stare generală foarte proastă, aparent fără un motiv anume

Glicemia mare – Cauze

Problema care duce la o glicemie mărită este un deficit major de insulină sau incapacitatea corpului de a folosi în mod corect cantităţile de insulină pe care le are la dispoziţie.

De-a lungul timpului, specialiştii au observat că mai mulţi factori interni şi externi pot provoca, în timp, creşterea valorilor glicemiei din sânge. Stările hiperglicemice apar cel mai frecvent după o masă la care au fost consumate alimente bogate în glucide sau atunci când pacientul lucrează într-un mediu stresant şi este agitat.

Principalele cauze ale glicemiei mărite sunt:

  • lipsa sportului în viaţa de zi cu zi
  • stilul de viaţă sedentar
  • stresul, agitaţia şi supărările
  • aportul insuficient de insulină
  • excesele alimentare
  • excesul de hormoni hiperglicemianţi 

Sfaturi şi tratament pentru glicemia mare

Schimbarea stilului de viaţă şi a regimului alimentar reprezintă un pas foarte important pentru a echilibra nivelul glucozei din sânge. Este esenţială efectuarea unor exerciţii fizice în fiecare zi, indiferent că este vorba despre plimbări cu bicicleta, alergări uşoare în aer liber, fitness, aerobic sau, pur şi simplu, mersul de jos. Acest obicei ajută organismul să se menţină în condiţii normale şi ajută la reglarea glicemiei.

De asemenea, se recomandă consumul a cel puţin doi litri de apă pe zi pentru o hidratare corectă a organismului şi eliminarea surplusului de zahăr din urină. În plus, este bine ca pacienţii care au glicemia mare să renunţe la fumat, să elimine din alimentaţie produsele şi mâncărurile bogate în calorii.

În cazurile în care este vorba despre o hiperglicemie avansată, care nu poate fi vindecată în mod natural, medicul specialist prescrie anumite suplimente alimentare sau un tratament medicamentos, ori administrarea unor injecţii cu insulină.

Sursa: www.hosptm.ro

Care sunt valorile normale ale glicemiei şi cum pot fi măsurate

Care sunt valorile normale ale glicemiei şi cum pot fi măsurateGlicemia este determinată de valorile glucozei, aceasta fiind cea mai importantă sursă de energie pentru organism, deoarece susţine activitatea celulară şi este necesară pentru desfăşurarea activităţilor de zi cu zi. Glucoza se găseşte în mod natural în corp şi este unul dintre principalele zaharuri prezente în sânge. Cei doi hormoni care reglează în mod direct limitele normale ale glicemiei sunt insulina şi glucagonul. În timp ce acesta accelerează conversia glicogenului (polizaharid care servește la înmagazinarea energiei și detoxifierea organismului) în glucoză şi determină astfel creşterea glicemiei, insulina este responsabilă cu echilibrarea permeabilităţii membranelor celulare şi transportă glucoza în celule, reducând concentraţia sa din sânge.

Ce este glicemia?

Glicemia reprezintă concentraţia glucozei din sânge şi poate fi influenţată de numeroşi factori, precum stilul de viaţă sedentar, obezitatea, mediul stresant de lucru, alimentaţia nesănătoasă sau medicamentele nepotrivite.

Câteva dintre alimentele care conţin cele mai mari cantităţi de glucoză sunt cartofii, zahărul, mierea, cerealele sau făina. Din sânge, glucoza ajunge la nivel celular, trecând prin membrane, iar în acest procedeu are un rol foarte important insulina, un hormon care este secretat de pancreas. Atunci când insulina este eliberată în sange, valorile glicemiei se reduc. În situaţia în care corpul nu produce o cantitate optimă de insulină sau aceasta nu îşi face efectul, nivelul glicemiei rămâne ridicat sau creşte, aici fiind vorba despre hiperglicemie. De cele mai multe ori, se întâmplă ca glicemia să fie mai mare la primele ore ale dimineţii sau după o masă.

Cum se măsoară valorile glicemiei?

În general, medicii folosesc patru variante diferite pentru a recolta probele, cu scopul de a stabili care sunt valorile glicemiei pentru fiecare pacient în parte.

  • Glucoza determinată à jeun (pe nemâncate) – aceasta mai este numită şi bazală şi se efectuează cu ajutorul unui test de sânge după o pauză alimentară de cel putin opt ore;
  • Glucoza măsurată la două ore post prandial – adică după o masă;
  • Glucoza “random” – determinată dintr-o probă de sânge recoltată într-un moment oarecare al zilei, indiferent de timpul trecut de la ultima masă;
  • Glucoza determinată cu ajutorul testului de toleranţă la glucoză (adică măsurată după două ore de la administrarea unei cantităţi de 75 g de glucoză) – acest procedeu măsoară felul în care corpul reacţionează la o cantitate standard de glucoză. Testul se face după o pauză alimentară de cel puţin opt ore. La două ore după înghiţirea substanţei se determină glicemia prin analiza de sânge.

Valori normale ale glicemiei

Nivelul normal al glicemiei (glucoza din sânge) se situează între 60 şi 100 mg/dl, limitele putând fi puţin diferite în funcţie de metoda de laborator utilizată. Acestea exprimă glicemia măsurată după cel puţin opt ore de post. Valoarea glicemiei recoltată la o oră după masă nu trebuie să fie mai mare de 160 mg/dl, când creşterea ei este la un nivel maxim.

Atunci când există o deviere de la valorile normale ale glicemiei, pot exista două situaţii generale:

Hipoglicemia (diminuarea glicemiei) duce la transpirație abundentă, stare de slăbiciune și poate ajunge până la pierderea cunoștintei dacă scăderea este drastică. Starea hipoglicemică apare de obicei în timp scurt, de ordinul a 1/2 – 1 oră. De aceea trebuie tratată urgent:

  • dacă bolnavul este conștient: prin administrarea orală de glucoză și băuturi sau alimente care conţin această substanţă.
  • dacă bolnavul este inconștient: prin injectare de glucagon.

Hiperglicemia (creşterea glicemiei) este una dintre principalele caracteristici ale diabetului. Starea hiperglicemică se dezvoltă treptat, pe parcursul a mai multe ore și poate dura mai multă vreme. Se tratează printr-un regim alimentar cu puține glucide și prin administrarea unui tratament medicamentos. Atunci când cazurile sunt mai grave,ca la diabetul de tip 1, poate fi nevoie şi de injectarea de insulină.

Interpretarea valorilor glicemiei se efectuează conform criteriilor ADA (American Diabetes Association):

valori normale glicemie

În cazul în care valorile glicemiei sunt ridicate, acestea pot indica prezenţa unui diabet zaharat. Cu toate astea, cea mai potrivită cale de a afla motivul exact al limitelor mari este un control medical amănunţit şi, de asemenea, este necesară repetarea testelor de sânge de cel puţin două ori, în zile diferite.

Criteriile ADA (American Diabetes Association) pentru diagnosticareaunei forme de diabet în organism cuprind:

  • Simptome standard (urinare excesivă, sete accentuată, scădere bruscă în greutate), la care se adaugă o valoare a glucozei „random” >=200 mg/dL (>=11.1 mmol/L) sau
  • Valoarea glicemiei bazale >=126 mg/dL (>=6.99 mmol/L) sau
  • Valoarea glicemiei >=200 mg/dL la două ore după administrarea unei cantităţi de 75g de glucoză (prin intermediului testului de toleranţă la glucoză).

Sursa: synevo.ro, sanatate.acasa.ro, wikipedia.org