Arhiva lunii februarie 2016

Glosar de termeni pentru diabetul zaharat – partea II

Screen Shot 2016-02-16 at 16.44.31

19. Indice glicemic – modalitate relativ nouă de a calcula numărul de carbohidrați conținuți de alimente, din punct de vedere calitativ, în funcție de impactul pe care aceștia îl au asupra nivelului glicemiei. Pentru că nu întotdeauna aceeași cantitate de carbohidrați, obținuți din surse diferite, influențează nivelul de zahăr din sânge în egală măsură, indicele glicemic calculează rata de absorție intestinală a fiecărui aliment și nivelul zahărurilor pe care îl provoacă în sânge. Dacă un aliment are un indice glicemic ridicat înseamnă că substanțele pe care le conține sunt descompuse și absorbite rapid de către organism, furnizându-i acestuia o cantitate mai mare de glucoză într-un timp scurt.

20. LDL (low-density lipoprotein) – cantitatea de lipoproteine cu densitate mică care afectează pereții vaselor de sânge prin depozitarea excesului de colesterol conducând, în timp, la întărirea vaselor de sânge și declanșarea problemelor cardiovasculare.

21. Lipide – substanțe grase, insolubile, care se găsesc în sânge și în țesuturi și au rolul de a depozita energia. Se află în corp sub forma trigliceridelor, acizilor grași liberi, steroizilor (produși din colesterol) sau fosfolipidelor, iar organismul nostru are nevoie de cantități reduse de lipide pentru a funcționa. O cantitate prea mare de lipide în sânge conduce la obezitate și la complicații cardiovasculare.

22. Măsurarea carbohidraților – metodă de planificare a meselor zilnice realizată prin calcularea cantității de carbohidrați cu scopul de a ține sub control nivelul de glucoză din sânge. Se realizează prin setarea unor limite maxime și minime de carbohidrați consumați la o masă și se ia în considerarea efortul fizic depus și medicația pentru a se ajunge la un echilibru optim. Această cantitate depinde de la persoană la persoană în funcție de nivelul zilnic de activitate fizică.

23. Nefropatie – considerată cea mai gravă complicație a diabetului, este determinată de o proastă funcționare a rinichilor. Aceștia conțin numeroase vase de sânge care filtrează substanțele transportate de sânge, dar, în cazul unei catități prea mari de zahăr, filtrele rinichilor sunt distruse, nemaiputând funcționa corespunzător. Cel mai avansat stadiu al afecțiunii este încetarea completă a funcționării rinichilor. Nu toate persoanele care suferă de diabet sunt afectate de nefropatie, ea putând fi evitată dacă nivelul glicemiei și cel al tensiunii arteriale sunt ținute sub control. Fumatul este unul din principalii factori care încurajează apariția acestei afecțiuni.

24. Neuropatie diabetică tulburare a sistemului nervos datorată nivelului crescut al zahărului din sânge care, pe perioade îndelungate, poate afecta nervii din tot organismul. Această tulburare cauzează afecțiuni ale sistemului locomotor, digestiv, tractul urinar, vaselor de sânge și inimii.

25. NIDDM ”diabetul adultului” sau diabetul zaharat de tip 2, toate aceste denumiri definesc aceeași afecțiune datorată funcționării necorespunzătoare a hormonului insulină – fie o rezistență a organismului la acest hormon, fie o deficiență în producerea sa.

26. Proteine – molecule complexe care joacă un rol crucial în funcționarea celulelor și regenerarea organelor și țesuturilor din organism. Sunt alcătuite din unități numite amino-acizi care, asimilate de către corp, sunt transformate în glucoză și folosite sub formă de energie.

27. Proteinurie – complicație a diabetului manifestată printr-un exces de proteine în urină reprezentând, de obicei, o problemă de funcționare a rinichilor. Majoritatea proteinelor sunt reasimilate și refolosite de organism; în cazul proteinuriei, filtrele rinichilor, care nu mai funcționează corespunzător, permit eliberarea acestor cantități de proteine.

28. Retinopatie diabetică – afecțiune edocrinică cauzată de slăbirea vaselor de sânge la nivelul ochilor. Reprezintă o complicație a diabetului cauzată de pătrunderea în retină a sângelui și a altor substanțe pe care acesta le conține, conducând la vedere încețoșată și, în timp, la orbire.

29. Rezistența la insulină – sindrom caracterizat prin faptul că, deși organismul produce insulină, aceasta nu poate fi folosită în mod eficient. În felul acesta, glucoza nu mai este absorbită de celule, ci este eliberată în sânge, conducând la creșterea nivelului glicemiei și la apariția diabetului de tip 2.

30. Sarcina glicemică – unitate de măsură diferită de indicele glicemic cu care se face, adesea, confuzie. Deși ambele calculează efectul alimentelor asupra nivelului de glucoză din sânge, sarcina glicemică se folosește de totalul carbohidraților pe care îi conține o porție de mâncare (indicele glicemic) pentru a afla care este cantitatea recomandată din acel fel de mâncare.

  • Sarcina glicemică = indice glicemic * grame carbohidrați/100

31. Sindrom metabolic – o asociere de condiții care sporesc riscul apariției afecțiunilor cardiovasculare și diabetului. Cele mai recognoscibile componente ale sindromului sunt obezitatea abdominală, hipertensiunea, cantitatea prea mare de trigliceride, un nivel scăzut de colesterol bun și intoleranța la glucoză.

32. Sucraloza – înlocuitor non-nutritiv, non-caloric al zahărului, care nu conține carbohidrați și nu este asimilat de către organism, este folosit în mâncăruri și în băuturi și este de 600 de ori mai dulce decât zahărul.

33. Testul A1C –  sau ”hemoglobina glicozilată”, este testul de sânge folosit pentru a diagnostica diabetul de tip 1 și 2 și pentru a cuantifica felul în care organismul va face față afecțiunii. Testul măsoară nivelul de zahăr din sânge în ultimele 2-3 luni în funcție de procentajul de hemoglobină care este acoperit cu zahăr. Este indicat să fie făcut cu o frecvență de:

  • o dată pe an dacă suferi de pre-diabet, având o predispoziție pentru a dezvolta diabet în viitor;
  • de două ori pe an dacă suferi de diabet de tipul 2, nu folosești insulină, iar nivelul glucozei din sânge se încadrează, de obicei, în limitele normale;
  • de trei ori pe an dacă suferi de diabet de tip 1;
  • de patru ori pe an dacă ai diabet de tip 2, folosești insulină și întâmpini dificultăți în a-ți controla nivelul de glucoză din sânge.

34. Toleranța la glucoză – cunoscută și ca ”prediabet”, se caracterizează prin incapacitatea organismului de a menține nivelul zahărului din sânge la un nivel normal, ridicând glicemia la un nivel superior limitei admise, dar inferior diabetului zaharat. Valori constante ale glicemiei cuprinse între 140 mg/dl și 199 mg/gl sunt asociate prediabetului. Apare înaintea diabetului de tip 2 și nu prezintă, în general, simptome.

35. Zaharină – îndulcitor artificial, non-nutritiv al zaharului, de 200-700 de ori mai dulce decât acesta. Nu cauzează creșterea nivelului de glucoză din sânge, nu conține calorii, se folosește în prepararea anumitor mâncaruri, este conținută în unele gume de mestecat, paste de dinți, medicamente sau este folosită pentru îndulcirea băuturilor.

Glosar de termeni pentru diabetul zaharat – partea I

Screen Shot 2016-02-16 at 16.35.16

Când vine vorba de diabet, informarea și educația medicală sunt la fel de importante ca și respectarea unei diete sănătoase. Pentru a putea ține afecțiunea sub control trebuie să înțelegem cum funcționează, cum reacționează organismul în raport cu ea și ce recomandă medicina pentru a-i face față. Consultă lista noastră de termeni pentru a avea o imagine mai corectă asupra diabetului de tip 2.

  1. Acanthosis nigricans definește petele îngroșate și întunecate de culoare maro ce apar pe piele în zonele axilară, cervicală, inghinală sau pe gât. Ele sunt asociate cu obezitatea, cu hiperinsulinemia și cu rezistența la insulină.
  2. Acizi grași – desemnează atât blocurile de grăsime din organismul nostru, cât și grăsimea pe care o consumăm. În timpul digestiei, corpul ”sparge” grăsimile în molecule de acizi grași care să poată fi absorbiți în sânge și care se grupează câte trei formând trigliceridele. Rolul acizilor grași este unul foarte important: depozitează energia pentru a o elibera atunci cand sângele nu dispune de suficientă glucoză.
  3. Afecțiune cardiovasculară – afecțiune a inimii și a vaselor de sânge provocată de îngroșarea și întărirea arterelor. Principalele cauze sunt nivelul ridicat al glucozei în sânge, cantitățile mari de colesterol – care se depun pe pereții vaselor de sânge -, tensiunea arterială mare etc. Persoanele care suferă de diabet sunt mai predispuse la afecțiuni cardiovasculare.
  4. Antioxidanți – nutrienți cu  rol în protejarea organismului de moleculele periculoase numite ”radicali liberi”(prooxidanți). Aceștia sunt compuși activi din punct de vedere chimic și biochimic care circulă în sânge provocând și menținând stresul oxidativ. Printre sursele de antioxidanți se numără vitaminele C și E, mineralele (ca de exemplu, seleniul și manganul), luteina, coenzima Q10, melatonina, beta-carotenul, flavonoidele etc. Antioxidanții pot proteja corpul doar dacă sunt consumați împreună; niciun antioxidant nu poate proteja organismul de unul singur.
  5. Aspartam -îndulcitor artificial al zahărului; de aproximativ 200 de ori mai dulce decât acesta, are o valoare de 4 calorii/gram.
  6. Ateroscleroza afecțiunea vasculară caracterizată prin întărirea și îngustarea arterelor, care împiedică transportarea sângelui la organele importante. De multe ori se manifestă ca urmare a efectelor pe care diabetul le are asupra organismului: subțierea pereților arterelor datorită nivelului sporit de zahăr, acizi grași și trigliceride și formarea plăcilor ateromatoase (ce conțin colesterol, material lipidic și lipofage).
  7. Biguanidele – medicamente adresate diabetului de tip 2 care acționează pentru a împiedica ficatul să transforme aminoacizii și grăsimile în glucoză. De asemenea, scad rezistența la insulină și reduc cantitatea de zahăr absorbită de intestine. Nu se recomandă administrarea biguanidelor ca medicație unică și este necesară consultarea medicului.
  8. Celulele beta – sunt celulele pancreasului care au ca rol producerea, depozitarea și eliberarea hormonului insulină. Situate în insulele pancreatice Langerhans (portiuni de testul) sunt unele din cele 5 tipuri de celule care secretă hormoni direct în sânge. Nivelurile crescute de glicemie aferente diabetului de tip 2 cauzează ”uzura” acestor celule, deoarece rezistența corpului la insulină le impune acestora producerea unor cantități foarte mari.
  9. Cetoacidoză diabetică – situație critică în care poate ajunge organismul unei persoane bolnave de diabet atunci când celulele nu mai reușesc să îți procure cantitatea de energie necesară din cauza lipsei de insulină. În momentul acela, corpul începe să ardă grăsime pentru a obține energie. Realizează acest lucru cu ajutorul unor chimicale numite corpilor cetonici B care transformă grăsimea în energie, declanșând, într-un proces mai lent, cetoacidoza.
  10. Ciclamatul de sodiu îndulcitor artificial, de 30-50 de ori mai dulce decât zahărul alb; acest lucru îi oferă un potențial slab ca înlocuitor al acestuia și este folosit, de obicei, în combinație cu alți îndulcitori precum zaharina.
  11. Colesterol – în același timp un aliat și un dușman al organismului, este un tip de grăsime care se găsește în sânge, este produsă de către ficat și este indispensabilă dezvoltării și funcționării organelor; o cantitate prea mare de colesterol, însă, împiedică circulația normală a sângelui în organism. Principalele surse alimentare de colesterol sunt cele de proveniență animală (carnea, ouăle și lactatele), dar este foarte important să se facă distincția între cele două tipuri de colesterol – cel bun și cel rău.
  12. Diabet gestațional – situație prin care pot trece femeile care, deși nu au avut niciodată probleme de diabet, în timpul sarcinii cunosc niveluri ridicate ale zahărului în sânge, deoarece organismul nu produce o cantitate suficientă de insulină.
  13. Fibrele – reprezintă un tip de carbohidrați, asemena zahărului sau amidonului, diferențiindu-se de acestea prin faptul că, nefiind procesate de organism, nu trec în sânge sub formă de glucoză. În felul acesta, nu afectează în niciun fel nivelul glicemiei și contribuie la buna funcționare a sistemului digestiv. Problema legată de fibre este că, alimentele care le conțin precum fructele, legumele, cerealele și pastele, includ și alt tip de carbohidrați (zahăr, amidon etc.) care trebuie luați în considerare în alcătuirea planului alimentar.
  14. Fructoza – sau ”zahărul din fructe”, poate fi găsit atât în fructe, cât și în legume sau miere. Este folosită ca îndulcitor în anumite diete, este de două ori mai dulce ca zaharoza și poate conduce la creșterea nivelului glicemiei în aceeași măsură ca aceasta. De aceea, este recomandat consumul limitat în cazul persoanelor care suferă de diabet.
  15. HDL (high-density lipoprotein) – numit și ”colesterol bun” reprezintă un grup de lipoproteine cu densitate mare care contribuie la transportul ”colesterolului rău” în organism, conducându-l la ficat pentru a-l elimina sau reutiliza. HDL-ul actionează ca un mecanism de întreținere pentru pereții interiori ai vaselor de sânge pentru ca aceștia să nu se deteriorioreze, rămânând curați și sănătoși.
  16. Hiperglicemie – starea de sănătate caracterizată prin niveluri crescute ale nivelului de zahăr din sânge, apărută atunci când corpul nu produce suficientă insulină sau când nu o poate folosi în mod corespunzător. Simptomele aferente sunt: o proporție ridicată de sânge în urină, urinare frecventă, senzație de sete. Netratată, hiperglicemia poate conduce la cetoacidoză sau ”comă diabetică”.
  17. Hipoglicemia -valoarea sub medie a nivelului de zahăr din sânge, constituie simptomul unei afecțiuni. Având în vedere că glucoza este principală sursă de energie, atât organismul, cât și creierul au nevoie de resurse permanente de glucoză (în cazul creierului, alimentarea trebuie asigurată în mod constant pentru că acesta nu depozitează și nici nu produce glucoză). În cazul unei căderi de glicemie, organismul reacționează imediat prin foame bruscă, tremurat, amețeală, paloare a feței și transpirație.
  18. Indexul masei corporale metodă prin care se determină raportul dintre înălțime și greutate pentru a determina dacă o persoană are probleme de obezitate, exces de greutate, subponderabilitate sau dacă se încadrează în limitele normale.

Ce presupune tratamentul pentru diabet și ce trebuie să facă cei care suferă de această boală?

poza diabet favio tratament-pt blog

Diabetul zaharat de tip 1 (cunoscut și cu denumirea de “diabet juvenil” sau “insulino-dependent”) și cel de tip 2 (“diabetul adultului”) reprezintă două dintre cele mai frecvente boli din întreaga lume, cu aproape 300 de milioane de cazuri, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății. În ciuda acestui fapt, metodele de tratament pentru diabet încă sunt necunoscute pentru multe persoane.

Diferențe între diabetul de tip 1 și cel de tip 2:

Diabetul de tip 1 – reprezintă aproximativ 10% din cazurile de diabet zaharat din Europa și America de Nord. Acesta se caracterizează prin distrugerea celulelor pancreatice producătoare de insulină, fapt care conduce la un deficit de insulină.

Diabetul de tip 2 – se datorează rezistenței crescute la insulină a țesuturilor, însoțită de scăderea secreției de insulină. Factorii care pot cauza acest tip de diabet sunt: stilul de viață sedentar și abundența calorică a dietelor (fapt concretizat în obezitate sau indici ridicați ai masei corporale), fumatul, o creștere a nivelului de colesterol, tensiune (presiunea) arterială înaltă.

Tratament diabet:

Diabetul zaharat tip 1 – presupune un tratament cu insulină prin injecție. Suplimentar, este necesară o dietă destul de strictă, ce constă în cântărirea alimentelor la fiecare masă și calcularea numărului de carbohidrați, plus autocontrol glicemic (măsurarea glicemiei din deget înaintea fiecărei mese).

Diabetul de tip 2 – este tratat cu medicație orală o perioadă lungă de timp, el necesitând aportul extern de insulină doar din momentul în care tratamentul oral nu mai este eficient în controlul concentrației glucozei din sânge.

Ținerea sub control a diabetului

Acest pas se axează pe adaptarea stilului de viață și pe menținerea glicemiei la un nivel normal. Ținerea sub control a altor factori de risc cardiovascular (cum sunt hipertensiunea sau hipercolesterolemia) contribuie la îmbunătățirea speranței de viață a bolnavului. De asemenea, echilibrarea tensiunii arteriale (sub 130/80 mmHg) determină o ușoară reducere a riscului de atac cerebral.

Exercițiile fizice constituie un capitol esențial în ceea ce privește tratamentul în cazul diabetului, rezultatele fiind cu atât mai bune cu cât mișcarea este făcută în mod regulat. Gimnastica aerobică determină o scădere a glicemiei și o creștere a sensibilității la insulină.

Important este și regimul alimentar care vizează pierderea în greutate. Deși informațiile despre cele mai eficiente cure de slăbire sunt controversate, neavând un rezultat clar din acest punct de vedere, s-a descoperit că dieta cu indice glicemic scăzut asigură un control mai bun al nivelului glicemiei.

Iată o listă a alimentelor clasificate în funcție de indicele glicemic:

  • Alimente cu indice glicemic foarte scăzut: legume verzi, fasole boabe, alune, brânză, unt, soia, linte, pește, ouă, crustacee, orz, carne, fructe;
  • Indice glicemic scăzut: fasole la cuptor, mazăre, năut, fasole neagră, cartofi dulci, nuci, porumb dulce, mere, portocale, struguri, iaurt, pere, pâine de secară, paste, fulgi de ovăz;
  • Indice glicemic moderat: pepene roșu, sfeclă, banane, stafide, pâine albă și integrală, biscuiți din secară, muesli, orez, zahăr cristalizat;
  • Indice glicemic foarte înalt: miere, orez expandat, fulgi de porumb, prăjituri din orez, morcovi, cartofi, păstârnac.

În cele mai multe cazuri, persoanele care suferă de diabet au mare nevoie de un aport zilnic de nutrienți care să le îmbunătățească starea de sănătate, cum ar fi acidul afla lipoic (ALA), luteina, cromul, magneziul, precum și alți antioxidanți (vitaminele C și E). De aceea, suplimentele alimentare, cum este Favio, pot avea un rol esențial în viața de zi cu zi a pacienților cu diabet.  

Este important de știut că, printr-o educație corectă și strictețe în ceea ce privește respectarea tratamentului urmat, persoanele care suferă de diabet își pot ține sub control afecțiunea.

Care sunt simptomele diabetului și cum poate fi depistat?

poza favio simptome diabet

Diabetul zaharat este o boală declanşată atunci când valorile glucozei din sânge cresc peste limitele normale (în general se situează între 70 şi 110 miligrame per decilitru). Fiind principalul glucid care se găseşte în sânge, această substanţă are un rol esenţial, pentru că reprezintă cea mai importantă sursă de energie pentru organism.

În procesul complex de distribuire a glucozei în celulele din corp, pancreasul este primordial, deoarece sintetizează şi eliberează în sânge un hormon numit insulină. Aceasta ajută la menţinerea nivelului de glucoză din sânge în limite standard. În cazul unui diabet, organismul nu mai produce cantitatea suficientă de insulină sau, pur şi simplu, ea nu îşi mai poate îndeplini sarcina, ceea ce înseamnă că glucoza rămâne în sânge.

Există trei forme principale de diabet zaharat recunoscute de specialiştii din acest domeniu: diabet de tipul 1, diabet de tipul 2 şi diabetul gestaţional (care apare în timpul sarcinii), cele mai frecvente forme la nivel mondial fiind primele două menţionate. Pentru a clarifica noţiunile, este important de amintit faptul că diabet zaharat tip 1 a înlocuit mai mulți termeni vechi precum diabet juvenil și diabet insulino-dependent. La fel, denumirea de diabet zaharat tip 2 a substituit diabet insulino-independent (non insulino-dependent).

Fiind întâlnit în toate colțurile lumii și la persoane de vârste diferite, diabetul este considerat o “epidemie mondială” de către Organizația Mondială a Sănătății. Deși, în trecut, era văzut drept o boală a adulților, acesta apare din ce în ce mai frecvent la copii, odată cu creșterea ratei obezității în rândul lor, așa că este foarte important ca orice persoană să știe care sunt simptomele diabetului.

Indiferent că este vorba despre diabetul de tip 1 (caracterizat prin distrugerea celulelor pancreatice producătoare de insulină, fapt care duce la un deficit de insulină) sau despre diabetul de tip 2 (apărut din cauza unui stil de viață sedentar, al abundenței calorice a dietelor, a fumatului sau a nivelului ridicat de colesterol), simptomele clasice sunt asemănătoare în ambele cazuri.

Simptome diabet:

  • poliuria (urinare frecventă)

În situaţiiile în care glicemia creşte peste 160-180 mg/dL, glucoza începe să fie eliminată prin urină. Cu cât excreţia urinară este mai ridicată, cu atât rinichii produc cantităţi mai mari de apă pentru a dilua glucoza. Din acest motiv, pacienţii care suferă de diabet au tendinţa să urineze foarte des.

  • polidipsia (sete exagerată)

Polidipsia este în strânsă legătură cu urinarea frecventă, ambele simptome fiind provocate de instalarea diabetului în organism. Practic, este o sete accentuată care poate fi calmată prin consumarea unei cantităţi ridicate de lichide.

  • polifagia (senzație crescută de foame)

Un alt efect al diabetului în corp este polifagia, o senzaţie de foame excesivă sau dorinţa necontrolată de a mânca foarte des, indiferent de momentul zilei. În mod normal, acest lucru nu este un motiv de îngrijorare, dar trebuie luat în seamă dacă este asociat cu alte simptome specifice unui tip de diabet.

  • scăderea în greutate

Pierderea inexplicabilă a greutăţii într-un timp foarte scurt este un semnal de alarmă, un indiciu că organismul nu funcţionează în condiţii normale. Din cauza diabetului, corpul nu mai foloseşte corect sau nu mai echilibrează aşa cum trebuie nivelul de zahăr din sânge.

Alte simptome ale diabetului sunt: situații repetate de vedere încețoșată, mâncărime, deteriorarea vaselor sangvine, infecții vaginale recurente, stare accentuată de oboseală.

Persoanele care suferă de diabet zaharat de tip 2 se pot confrunta în cazuri extrem de rare cu o formă de comă diabetică hiperosmolară (cauzată de un nivel foarte ridicat al glicemiei, asociată cu stare de leșin și tensiune arterială scăzută).

Cu toate acestea, multe persoane nu prezintă niciun fel de simptom în primii ani de la declanșarea bolii și sunt diagnosticate în timpul unor teste de rutină.

Factori de risc pentru diabet

  • Dieta bogată în zahăr – Alimentele nesănătoase duc la obezitate de cele mai multe ori, iar aceasta este o cauză importantă a diabetului;
  • Stilul de viaţă sendentar, din care lipseşte sportul – În ultimii ani, au apărut tot mai multe studii de specialitate care susţin că cel puţin 30 de minute de exerciţii fizice efectuate în fiecare zi reduc riscul apariţiei diabetului, contribuind la dezvoltarea organismului în condiţii normale;
  • Greutate mică la naştere – Acest aspect este asociat cu dezvoltarea diabetului de tip 2;
  • Vârsta – Cu cât o persoană are o vârstă mai înaintată, cu atât se sporeşteposibilitatea de a dezvolta o formă de diabet;
  • Antecedentele din familie – Este cunoscut faptul că persoanele care au rude cu diabet prezintă un risc ridicat de a avea această boală la rândul lor.

Cum se depistează diabetul?

Organizația Mondială a Sănătății definește diabetul (atât de tipul 1, cât și de tipul 2) fie prin valoarea crescută a glicemiei, la o singură determinare, însoțită de simptomele prezentate mai sus, fie prin valorile crescute, stabilite la două determinări, ale oricăruia din următorii parametri:

  • valoarea glicemiei a jeun (pe nemâncate):  ≥ 7,0 mmol/l (126 mg/dl)

sau

  • în urma efectuării unui test de toleranță la glucoză, la două ore după administrarea dozei orale de glucoză, o concentrație plasmatică a glucozei de ≥ 11,1 mmol/l (200 mg/dl)

Testul de glicemie aleatorie mai mare de 11,1 mmol/l (200 mg/dL) asociată cu simptomele tipice sau o valoare a hemoglobinei glicozilate (HbA1c) mai mare de 6,5% reprezintă o altă metodă de diagnosticare a diabetului.

Criterii de diagnostic al diabetului

criterii de diagnostic ale diabetului

Pentru a vedea cât de grave au devenit lucrurile în ultimii ani în ceea ce privește diabetul, este interesant de văzut cum a evoluat această boală din punct de vedere al “cifrelor”.

Spre exemplu, în 1985, numărul cazurilor de diabet era estimat la 30 de milioane, ajungând la 135 de milioane în 1995 și la 217 milioane în 2005. Specialiștii din domeniu sunt de părere că această creștere se datorează în primul rând îmbătrânirii populației la nivel global, reducerii exercițiilor fizice și obezității aflate în continuă creștere.

În 2000, printre primele cinci țări în care se înregistra cel mai mare număr de persoane bolnave de diabet se numărau India (cu 31,7 milioane), China (cu 20,8 milioane), Statele Unite (cu 17,7 milioane), Indonezia (cu 8,4 milioane) și Japonia (cu 6,8 milioane).

Având în vedere informațiile prezentate, este foarte important ca persoanele care au simptomele descrise mai sus să meargă la medic pentru a identifica eventualele probleme de sănătate.