Arhiva lunii decembrie 2015

Zincul – mineralul care lupta cu diabetul

Zincul este al doilea mineral cel mai abundent in organisml uman si joaca un rol critic in reglarea glucozei, funcționarea corespunzătoare a insulinei, și controlul greutății.

O serie de factori, din ce in ce mai prezenti in viata noastra moderna (practici moderne de agricultură și de prelucrare a alimentelor), au determinat in timp o scadere a continutului de zinc in alimente si, prin urmare, o incidenta din ce in ce mai mare a deficienței de zinc la persoane de toate varstele. Iar deficiența de zinc expune organismul la un risc foarte mare de imbolnavire.

Un studiu care a inclus 3575 de persoane adulte, din mediul rural și urban, a aratat ca prevalenta bolii coronariene, a diabetului și a intoleranței la glucoză a fost semnificativ mai mare in randul persoanelor care consumau preponderant alimente sarace in zinc. Pe de alta parte, acelasi studiu a constatat că la subiectii care beneficiau de aportul zilnic necesar de zinc a existat o prevalență semnificativ mai mica de hipertensiune, un nivel ridicat de trigliceride, niveluri scăzute de HDL și de obezitatea abdominală.

Zincul și insulina

Zincul este necesar pentru a ajuta pancreasul in producerea de insulina, pentru a permite insulinei sa actioneze eficient și pentru a proteja receptorii de insulina ai celulelor. La persoanele sanatoase, insulina este secretată de pancreas după consumul de carbohidrați, iar acest hormon scade nivelul de glucoza din sange si conduce zaharul in celule, unde acesta poate fi utilizat drept combustibil pentru energie.

Atunci cand nivelul de zinc este scăzut, două lucruri se pot intampla.

  1. Pancreasul nu poate secreta cantitati adecvate de insulină, astfel încât nivelul de glucoză rămâne ridicat.
  2. Insulina care este eliberata poate să nu funcționeze atat de eficient cum ar trebui.

Când se întâmplă aceste lucruri, glucoza nu poate intra in celule si ramane la un nivel ridicat în sânge. Organismul raspunde de obicei la nivelul ridicat de glucoza din sange prin pomparea de mai multa insulina intr-un efort de a reduce nivelul de glucoza, dar insulina nu funcționează corespunzător, astfel încât nivelul de insulina creste si ramane ridicat. Când se întâmplă acest lucru, diabetul se declanseaza si in timp acest dezechilibru determina o serie de alte probleme de sanatate.

Un studio complex, condus de profesorul Ayyalusamy Ramamoorthy, de la Universitatea din Michigan, arata ca zincul poate juca un rol important in prevenirea si protectia organismului in fata complicatiilor majore de care pot suferi persoanele diagnosticate cu diabet de tip 2. Profesorul de chimie si biofizica, impreuna cu echipa sa, sustin ca proteina amilina, care se gaseste in organismal uman, blocheaza celulele producatoare de insulina, ceea ce pentru organismul uman reprezinta un dezastru in controlul natural al glicemiei. Aici zincul ar putea juca un rol extrem de important prin prevenirea actiunii de blocaj a acestei proteinei supra celulelor producatoare de insulina.

Totusi, aceasta proteina (amilina) in sine, nu este daunatoare organismului; la persoanele sanatoase, care au un nivel normal de zinc in celulele producatoare de insulina din pancreas, amilina ajuta la reglarea nivelului de zahar din sange. “Amilina e utila atunci cand zincul actioneaza ca un agent de securitate la un concert rock: are grija ca fanii sa nu creeze probleme si distrugeri.” a explicat profesorul Ramamoorthy. Pe de alta parte, intr-un mediu celular lipsit de zinc, al unui pacient cu diabet zaharat de tip 2, amilina nu are niciun “agent de paza” care sa o tina in frau si astfel, este libera sa se grupeze cu alte molecule si sa actionize in mod ostil asupra organismului.

Surse: http://diabeticresourcecenter.com; Jack Challem and Burton Berkson, M.D., Ph.D., The Complete Nutritional Program to Prevent and Reverse Insulin Resistance

Ce este Luteina? Rolul ei major in alimentatia persoanelor diagnosticate cu diabet.

Fiecare persoana diagnosticata cu diabet constientizeaza faptul ca, din momentul diagnosticarii, trebuie sa acorde o atentie sporita anumitor probleme pe care aceasta boala le poate determina. Una dintre ele este sanatatea ochilor

Pentru ingrijirea vederii, pe langa controalele periodice la doctorii specialisti, recomandate sunt si suplimentele alimentare care pot reprezenta un suport major in pastrarea sanatatii oculare. Substanta de baza in acest caz este Luteina.

Luteina face parte din familia carotenoidelor, un grup de compusi din familia Vintaminei A, care au capacitatea de a reduce riscul de anumite tipuri de cancer, boli de inima si degenerare oculara, conform rapoartelor Societatii Internationale a Carotenoidelor.

Luteina poate fi extrasa de organismul nostru din anumite alimente (fructe si legume viu colorate, precum morcovi, cartofi dulci, mango, porumb, rosii, spanac), precum si prin administrarea de suplimente alimentare specifice.

Luteina in sanatatea ochilor

Luteina este prezenta in organismul nostru in special in cristalinul ochilor, in retina, in macula si joaca un rol extrem de important in claritatea vizuala. Ea este un antioxidant care protejeaza celulele impotriva daunelor cauzate de radicalii liberi si de razele UV ale soarelui.

Radicalii liberi afecteaza sistemul imunitar si determina astfel aparitia diferitelor boli infectionase si degenerative. Una dintre aceste probleme majore o reprezinta deteriorarea considerabila a maculei, care este prezenta in centrul retinei, ceea ce duce la pierderea vederii. Luteina se dovedeste a fi in acest caz extrem de eficienta.

Luteina actioneaza ca un filtru natural al ochilor si protejeaza retina de a fi expusa direct la lumina daunatoare a soarelui. Luteina creste densitatea pigmentului macular, adica a stratului de tesut protector care este prezent peste macula. Acest pigment consolideaza structurile vitale ochiului si capacitatea acestora de protectie. El ajuta la filtrarea luminii albastre daunatoare si a luminii UV si astfel protejeaza impotriva degenerarii maculei, degenerare cauzata de radicalii liberi.

Luteina are, de asemenea, un rol important in protectia impotriva cataractei, care apare de obicei cu varsta. Cataracta se caracterizeaza prin opacifierea cristalinului natural, cauzand vedere incetosata. Luteina ajuta la consolidarea celulelor cristalinului si la imbunatatirea vederii.

Luteina in alimentatie

Luteina se gaseste in mai multe legume verzi (varza, spanac), in porumb, dovlecel, piper portocaliu, kiwi si struguri. Intr-o cantitate mai mare, luteina se mai poate gasi si in oua.

Suplimentele alimentare

Suplimentele alimentare sunt, de asemenea, un mod foarte eficient de a oferi organismului necesarul zilnic de luteina, in cantitati controlate si alaturi de alte vitamine si minerale necesare imbunatatirii functionarii corecte a organismului. In general, doza recomandata este intre 10 mg si 20 mg pe zi, insa este importanta o buna informare privind doza necesara fiecarei persoane. In acest sens, va recomandam sa va consultati cu medicul dumneavoastra curant.

Luteina in tratamentul diabetului zaharat

Diabetul zaharat este o tulburare metabolică caracterizată prin hiperglicemie si este adesea asociat cu complicatii, cum ar fi cataracta si sensibilitate crescuta la infectii frecvente si prelungite. Nivelul ridicat de glucoza induce stresul oxidativ în celulele sistemului imunitar. Un studiu realizat de Muriach M și colaboratorii sai, a demonstrat ca administrarea de luteina inhiba stresul oxidative. S-a ajuns astfel la concluzia că luteina poate avea un rol important in reducerea sensibilitatii la infectii pentru pacientii cu diabet zaharat.

De asemenea, pacientii cu diabet au un risc crescut de cataracta, principala cauza de orbire. Multe studii științifice s-au concentrat asupra efectului protector al luteinei împotriva dezvoltării cataractei. Cercetatorul Arnal E, impreuna cu echipa sa, in urma unui studio de laborator dezvoltat pe sobolani, a constatat ca un tratament combinat cu luteina si insulina impiedica dezvoltarea cataractei la șobolanii cu diabet zaharat. Luteina administrata a inhibat semnificativ peroxidarea lipidelor în lentila cu diabet zaharat.

[1] Luteina previne efectul de niveluri ridicate de glucoza asupra celulelor sistemului imunitar in vivo și in vitro. J. Physiol Biochem. . 2008 iunie, 64 (2): 149-57 [2] Luteina previne dezvoltarea cataractei si progresia la sobolani cu diabet zaharat. Graefes Arch Clin Exp Ophthalmol. 2009 Jan; 247 (1): 115-20. 

Sursa: www.diabetesdaily.com, www.phytochemicals.info

Ce este Acidul Alfa Lipoic? Rol, actiune, beneficii pentru persoanele diagnosticate cu diabet.

Acidul Alfa Lipoic (AAL) este antioxidantul universal.

Fiecare dintre noi depindem de existenta si functionarea Acidului Alfa Lipoic pentru a supravietui. Fiecare celula din organism contine Acid Alfa Lipoic si are nevoie de el pentru producerea de energie. Acidul Alfa Lipoic cunoscut si ca Acid Tiotic, este coenzima implicata in procesul de transformare a glucozei din mancare in ATP, o forma de energie pe care corpul o poate folosi. Corpul nostru produce Acid Alfa Lipoic, insa in cantitati foarte mici. De asemenea, organismal nostrum mai poate lua Acid Alfa Lipoic din alimentatie (cartofi, spanac, carnea rosie), dar tot in cantitati reduse.

Studiile au aratat ca furnizarea organismelor noastre de Acid Alfa Lipoic in plus, prin suplimente alimentare, poate ajuta in diverse moduri si poate trata diferite afectiuni.

Rolurile Acidului Alfa Lipoic (AAL)

Antioxidant universal

Cei mai multi antioxidanti functioneaza normal intr-un mediu inconjurator specific si protejeaza o singura parte a celulei. De exemplu, Vitamina E poate proteja membranele plasmatice de vatamarile radicalilor liberi, in timp ce vitamina C functioneaza in zonele apoase ale celulei. Vitamina E este liposolubila, pe cand vitamina C este solubila in apa. Acidul Alfa Lipoic functioneaza insa in ambele zone: atat in membranele lipide cat si in portiunile apoase. Liposolubile si solubile in apa in acelasi timp? Da, pentru AAL este posibil! Acidul Alfa Lipoic este antioxidantul solubil in toate zonele celulei, putand in consecinta sa protejeze toate celulele de efectele radicalilor liberi.

Reciclarea Antioxdidantilor

Acidul Alfa Lipoic recicleaza alti antioxidanti, imbunatatind functiile si marind durata de viata a acestora in organism. Antioxidantii dezactiveaza radicalii liberi prin absorbirea electronului lor extra  sau prin lipirea la acestia. Odata ce un antioxidant, de exemplu Acidul Ascorbic, a absorbit electronul extra, antioxidantul este scos din uz. Trebuie sa transfere electronul la un alt antioxidant care este capabil sa recicleze Acid Ascorbic, cum este Acidul Alfa Lipoic. Dupa ce Acidul Ascorbic transfera electronul in plus la AAL, Acidul Ascorbic este pregatit sa apere in continuare celulele si sa distruga alti radicali liberi. Aceasta reciclare este foarte importanta pentru pastrarea antioxidantilor in prima linie, pregatiti sa elimine radicalii liberi.

Pentru ca AAL este antioxidantul universal, el poate recicla atat antioxidanti liposolubili, cat si antioxidanti solubili in apa. Studiile atesta ca Acidul Alfa Lipoic poate sa recicleze o mare varietate de antioxidanti incluzand Vitamina C, Vitamina E si Glutation. Ridicarea nivelelor de Acid Alfa Lipoic, ar trebui sa intensifice procesul de reciclare al antioxidantilor si sa imbunatateasca atat mecanismele de aparare din structurile celulelor, cat si functionarea per total a antioxidantilor.

Anti-Imbatranire

Rezultatele preliminare ale studiilor asupra Acidului Alfa Lipoic sugereaza ca acesta poate nu doar sa previna procesul de imbatranire, dar si sa inverseze procesul. In doua studii ale universitatii Berkeley din California au fost investigate efectele suplimentarii Acidului Alfa Lipoic asupra imbatranirii. Mitocondriile sunt partile producatoare de energie ale celulei: ele folosesc oxigen pentru a converti glucoza intr-o forma de energie utilizabila printr-un proces complex din care rezulta de multe ori radicali liberi ca si produse secundare. Pe masura ce imbatranim, biosinteza de antioxidanti scade si mitocondriile devin mai putin eficace, rezultand mai multi oxidanti. Asadar, corpul produce mai multe molecule daunatoare si numarul antioxidantilor care sa-l apere scade. Acesti oxidanti raman in organism si vor vatama structurile celulelor si a biomoleculelor.

Cercetatorii au comparat masuratori ale functiilor mitocondriilor dupa administrarea suplimentara de Acid Alfa Lipoic, cu un grup de control care nu au primit un supliment cu AAL. Grupul care nu a primit suplimentul arata o scadere a functiilor mitocondriilor, a activitatii ambulatorie si un nivel endogen a antioxidantilor Vitamina C si Glutation. Dupa doua saptamani de supliment cu Acid Alfa Lipoic s-au vazut semne clare de reversare ale celor 3 semne de imbatranire.

Un studiu similar a cercetat efectele imbatranirii asupra concentratiei de Acid Ascorbic, asupra reciclarii antioxidantilor si a biosintezei. Cercetatorii au observat un declin in toate acestea ca urmare a procesului de imbatranire, dar si o scadere a abilitatii organismului de a raspunde la stresul oxidantilor. Doua saptamani de supliment cu Acid Alfa Lipoic au marit concentratia, biosinteza si procesul de reciclare a Acidului Ascorbic. Aceste rezultate promitatoare sugereaza ca Acidul Alfa Lipoic poate inversa partial cateva dintre procesele biologice asociate cu imbatranirea, in special declinul antioxidantilor, care este dictat de imbatranire.

Acidul Alfa Lipoic este studiat ca si tratament potential pentru cateva boli majore, de retinut diabetul si a complicatiilor asociate cu el. In Germania, Acidul Alfa Lipoic, este folosit ca tratament pentru diabetul neuropatic. In SUA sunt efectuate teste pentru a se evalua eficienta Acidului Alfa Lipoic in tratarea imunitatii la insulina, asociata cu diabetul de tipul 2 si multiplele neuropatii cauzate de complicatii ale diabetului.

Sursa: http://dermae.ro